Conteaza in existenta mea copiii si cele 11 carti publicate pana acum. Pasarea cetii, Glont de argint, Dosarul Albastrii, Bursa ingerilor, Gusterele, Norduri, Jurnal din anul Apocalipsei, Argintarium, Din arginturile mele, Ceara si miere etc
Profilul de blogger pe toateBlogurile
O onoare să mă întâlnesc în Cafeneaua lui Virgil pe aceeaşi pagină cu TOM, cel care m-a debutat cu o poezie în revista Argeş(1971) şi care în 1995 a avut amabilitatea să-mi scrie pentru copeta patru a cărţii mele de debut, Pasărea ceţii, cuvinte deosebit de preţioase. Adaug la ARHIVA Cleopatrei Lorinţiu,
Citește mai departe
Căutând în brambureala arhivei mele sentimentale o fotografie cu EA, n-am găsit-o, în schimb am găsit un text de-al meu mai vechi în care se insinuiază EA printre rânduri ,în toată splendoarea. Îi spuneam Olanda. O necăjeam mereu pierzându-i
Citește mai departe
Mulţumesc Florin Dochia! Sunt sigur că numărul acesta din Revista Nouă îl vor citi şi prietenii noştri din cerhttps://www.calameo.com/read/003821790f5b7b09306b2...Vezi statisticiPromovează o postareToate reacţiile:36Daniela Toma, Florin Dochia şi alţi 34
Citește mai departe
Un pamflet doct din Plai bălai, tablete Mi-a sugerat cineva, persoană însemnată, să nu mai fiu pe blogul meu personal, „Pasărea ceţii”, niciodată criticul cu consideraţiuni inconfortabile şi acide, ăla din „Plai bălai”. Să nu mai amestec literatura cu politicul şi să nu mai cataloghez drept minciuni, dacă sunt amabil,
Citește mai departe
Se dedică această „fotografie mişcată” lui Florin Dochia şi Gheorghe Tomozei, care nu ştiu dacă în viaţa reală s-au apropiat vreodată, dar în inima mea şi am argumente pentru asta, i-am alăturat ca prieteni ai mei pe amândoi. ”A locui lângă poezie ca pe malul unui lac… A locui poezia ca o fiinţă acvatică… A
Citește mai departe
Viitorul la timpul trecut... (Un sfat la majorat) Dăruind o floare mamei în fiecare zi, poate fi sărbătoare, dacă n-ai ştiut... Tu ai vrut întotdeauna să arzi etapele, alergând pe clapele timpului în urcare, crezând că poţi să iei luna de pe cerul Olimpului... în mână. Poţi s-o iei desigur dacă vrei, dar nu singur! Că luna nouă e vicleană ca o capcană
Citește mai departe
Pierdut în peisaj În astfel de momente creativee nevoie de câteva ingredientelucrative, fără de caredintr-o mie de motivelucrarea s-ar pierdespre disperarea literaturii moderne.Ne-am putea închipui oarestatele fără guverne?Casele fără pereţişi poezia fără poeţi?Nu ne-am mai plăti ratele. Bucurie!Am deveni never everstâlpi de fum în taverne.Şi-am scrie iar poezie de cavernepe stil nou. Nu e
Citește mai departe
Iau urma trăirilor mele în care stau oglindit.Recunosc în privirea tafocul din minecum arde mocnit...Arşiţa e grea şi gerul e ger, când e ger...Ştii şi tu că noroculnu cade singur din cer. Ne-a declarat război mai demultindividul incult, cât un hău...Ţu ţine focul aprinsşi dă cep vinului să curgă,pentru tine şi fiul tău,născuţi amândoi în aceeaşi lună!Vom dărâma noicumvaîmpreunăşi zidul
Citește mai departe
Un an de când Adevărul... Nu ştiu la 76 de ani, după 20 de cărţi, poezie, eseu şi proză intrate pe uşa din faţă în literatură, zic eu mai zic şi alţii, te numeşti scriitor sau eşti tot infractor, dacă nu ai legitimaţie cu poză şi semnătură oficială valabilă!?... Am rămas se pare nelămurit şi marcat cu un semn de întrebare pe frunte, de la fierul înroşit
Citește mai departe
La sfârşit de iulie 2022 aşteptam să iasă de la Editura Hoffman romanul meu Casa Roşie. Era cea de-a douăzecea carte pe care urmam să o pun pe raft, o carte jubileu. Cu o noapte înainte avusesem un vis. Mă vizitase Dumnezeu şi pentru că mi s-a părut un om deschis
Citește mai departe
Din seara asta de 29 iulie ar trebui schimbat sistemul valorilor cu unităţile sale de măsură, altfel riscăm să nu putem înţelege cum David Popovici este doar un băiat simplu care înoată repede şi n-am putea realiza câtă imensitate de parcurs încape în două sutimi de secundă. Başca, greutatea întreagă pe care a pus-o pe umerii săi un popor care nu are prea des prilejul să se bucure.Să ne bucurăm
Citește mai departe
Sunt ceasuri magice ale planetei când oamenii îşi dau pe faţă măsura întreagă a bucuriei şi frumuseţii vieţii, luându-şi libertatea de a o sărbători în deplină armonie cu arta, cu natura, cu zeii, cu valorile perene şi idealurile care ne călăuzesc. Nu iese întotdeauna fericirea
Citește mai departe
Această frumoasă întâmplare a venit de nicăieri. Şi în fond era păcat să nu se întâmple, pentru ca emoţia şi tensiunea din glasul realizatoarei să se poată întâlni cu o muzică răscolitoare a tinereţilor autorului şi cu versurile sale culese din coroana unui măslin... Mulţumesc pentru o bucurie a tristeţii, Carmen Popescu! https://soundcloud.com/.../ion-toma-ionescu-emisiune...
Citește mai departe