Conteaza in existenta mea copiii si cele 11 carti publicate pana acum. Pasarea cetii, Glont de argint, Dosarul Albastrii, Bursa ingerilor, Gusterele, Norduri, Jurnal din anul Apocalipsei, Argintarium, Din arginturile mele, Ceara si miere etc
Profilul de blogger pe toateBlogurile
Să stai la umbră în gândul unor oameni frumoşi şi tu la rândul tău să le ţii umbră în miezul de zi, numai aşate-ai putea bucurade limita unei ereziiIonescule, faci pe deşteptul! Cum rezolvi noaptea, cealaltă parte din zi, cea mai grea care-şi cere dreptulde a trăidupă moarte…Pun într-o carte ramura de măslinşi potolescumbrinddin interiorfoculdivin
Citește mai departe
https://valcealiterara.ro/poezii-de-ion-toma-ionescu/?fbclid=IwAR2K_4IQFd0gncuzI_njSumrKpKRLGpFOGD9ai-vz-MqiFP9pcDYaT4i61I ...
Citește mai departe
Am fost în zi de duminică, într-o joi, la Ziua Recoltei(pag. 84). Ce sărbătoare absolută şi minunată(!) , numai bună să fie lecturată într-o carte precum Pisica surdomută a lui Ştefan Mitroi. Câtă imaginaţie dezlănţuită dincolo de imaginaţie şi înlăţuită strâns într-o fabuloasă copilărie, descoperind în cascadă viaţa cu fascinaţia şi dedesupturile ei. Rulând iar şi iar în mintea
Citește mai departe
O vreme închisă, umedă şi ceţoasă în dimineaţa despre care povestesc. Termometrele stabilizaseră mercurul termometrelor pe scala gradată în dreptul liniei de ghinion ce indica cifra 13, în acea zi când Titi părăsea pentru totdeauna tipografia ziarului Universul. Aruncă o ultimă privire, cumva cu părere de rău, către rotativele ce continuau să se învârtească. Îşi luase banii de la casierie şi
Citește mai departe
Publicat cu poezie şi proză în numărul 9 al revistei Vâlcea Literară...
Citește mai departe
37. desferecat pântecele gol al tinereţii încins cu litere-tulpini de păpădie şi scrisul viu capcană rostogolindu-se între sâni cu strigătul în lanţ sorbind mirat pe buze stropi de apă vie şi împrejur aripi de schije stârnite în buricele degetelor ochii mei crăpaţi aburind mi-aduc aminte cuvintele netezind în dans reliefuri vertije ...muşc cu
Citește mai departe
Ori de câte ori trebuie să vorbesc despre mine, devin uşor confuz . Mă afund în vechiul paradox al identităţii – “Cine sunt eu?” Este adevărat nimeni pe lumea asta nu poate da mai multă informaţie pură despre mine decât eu însumi. Cu toate acestea, când încep să povestesc, eu, povestitorul, din cauza sistemului subiectiv de valori, a calităţii percepţiilor, a limitelor puterii mele
Citește mai departe
Dar pentru cine scriutoate acestea? Învăţătoare a vinului ai rămas în grâul cuvintelor mele măsură. Altădată la drum, în pelerinaj către stele, încălzeam zăpada cu prietenii de bricolaj, frământând fluşturatic bulgări din aluatul prescurii pentru cuminecătură. Acum memoria e surdă precum carnea trupului sterp în lumina clar obscură a zorilor. De ce
Citește mai departe
(poeme de după Fiul măslinului) Dincolo de unde se opresc potecile, sunt luminişuri unde razele strecurate printre tufişuri cu rugi, mângâie pielea fructelor sângerii ale pădurii... Şi-ţi vei putea potoli setea târziului din cerul gurii. La fel alergând în spaţiul dintre cuvinte, mereu în urma arsurii, de fapt îl cauţi în gând pe Dumnezeu
Citește mai departe
Nu am schimbat multe cuvinte în viaţa mea cu Emilian Marcu. Am vorbit mai mult pe tăcute în cele câteva împrejurări când ne-am întâlnit. Am schimbat nişte cărţi şi doar atât. Anul trecut am ales un poem din Argintarium-ul meu şi i l-am dedicat tot aici pe facebook de ziua dânsului. Mi s-a părut şi atunci mi se pare şi acum că poate rămâne alegerea potrivită. Ce mi-a rămas mie din întâlnirile cu
Citește mai departe
Lumea stătea adunată în curtea Primăriei. Erau toate neamurile acolo şi discutau aprins. Se mobilizaseră pe reţelele sociale, fiecare pe cea care o folosea cu preponderenţă. Unii pe Facebok, pe Tik-Tok, alţii pe Instagram şi pe Twiter, iar juristul de la primărie purtase o adevărată corespondenţă cu cei de pe Insula Tobârlanilor din cer. Tot ce se ştia era că se dau pământurile înapoi. Dreptatea
Citește mai departe
A dat norocul peste capul meu, m-a binecuvântat Dumnezeu cu două deodată. Pe care s-o mângâi mai întâi? O pisică surdomută mustăcind între magie şi duioşie sau aleg Omul cu drujba roşie, “mai roşie şi mai plină de haz decât armata roşie...” Dar nu Ăsta e marele necaz. Necazul mare e că personajul, Omul cu drujba roşie nu e fată!... Greşeala ar putea fi iertată când e artă adevărată şi ai umor.
Citește mai departe
Contemporani în mileniul III, o carte de interviuri ajunsă la volumul al treilea în care autoarea Liliana Popa pune întrebări incitante cu ajutorul cărora reuşeşte să scoată în lumină lumea ideilor, creionând totodată portretele vii ale unor personalităţi de prestigiu din diverse genuri artistice care au marcat şi încă marchează cultura română. Cea de-a doua secţiune intitulată Prietenii mei
Citește mai departe
Bucuria de a face parte dintre Autorii de drept. Secţiunea proză(Un fragment din romanul Casa roşie)...
Citește mai departe