Articole postate de Laura Nureldin

  • Ne-singurătatea... 200

    PinterestSimțea ochii bărbatului fixând-o pe deasupra barului din lemn lustruit. Încă nu se aglomerase, nu veniseră găștile gălăgioase de băutori de bere care animau de regulă localul. Era încă liniște. O liniște gâdilată discret doar de muzica bună – blues – ce răzbătea în surdină din difuzoarele ascunse prin îmbinările grinzilor de lemn care decorau plafonul. Îi simțea greutatea privirii, o

    Citește mai departe
  • Toți avem certificat verde... 232

     Întâi m-am enervat. Apoi, m-am revoltat. În sfârșit, am avut revelația: AM CERTIFICAT VERDE!L-am avut mereu, de aproape 42 de ani. De când am venit pe lume. Este certificatul meu de naștere, cel care atestă faptul că m-am născut în România, că sunt cetățean român cu drepturi depline, că sunt ființă umană și că toate drepturile și libertățile prevăzute în Constituție și în Carta Internațională a

    Citește mai departe
  • Golful, tirul și deltoidul... 228

    Nu joc golf. N-am încercat niciodată, nu m-a atras, nu mi s-a părut că mi s-ar potrivi. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar nici măcar nu-l pot privi ca pe un sport. Pentru mine - cu siguranță nu sunt o ființă suficient de evoluată - sport înseamnă efort fizic, febră musculară, endorfine, musculatură definită, d-astea.Știu că golful presupune concentrare, orientare impecabilă în spațiu, dar mai

    Citește mai departe
  • Ivan Patzaichin... 237

    And it's breaking over meA thousand miles down to the sea bedI found the place to rest my head.Când anunți în direct, la televizor, moartea unui om pe care îl cunoști, mori și tu un pic. Îți faci rană în palma în care-ți înfigi unghiile ca să nu plângi, ca să nu-ți tremure vocea, ca să nu... Și vorbești. Pentru că asta e treaba ta. Nu interesează pe nimeni cum l-ai cunoscut pe omul ăla, cât de

    Citește mai departe
  • Pierdut izoletă. O declar nulă.... 229

    Dragii babei,O să vă zic o poveste. Ah: dacă aveți de gând să mă etichetați "conspiraționistă", puteți să vă băgați eticheta aia în buzunar, lângă masca N95. Știu că există coronavirusurile de multă vreme și că afectează diverse specii. Iar cel mai tânăr vlăstar al familiei, Covid, e o scârbă parșivă care dă cu șișul la un meci de box sau, dimpotrivă, fuge când te aștepți să tragă cu un AK-47. Că

    Citește mai departe
  • Cum să-ți ucizi sufletul în trei pași. Partea a III-a și Epilog 258

     Al treilea pas: Târful Treptat, nu știu cum, am devenit un soi de colegi de apartament care dorm în același pat. Distanța rece dintre noi s-a lățit și s-a transformat în crevasă înghețată. Îmi pun întrebări. Cum nu reușesc să răspund la ele, i le pun și lui. - Sunt stresat, Graso. Sunt cu nervii praf, am o groază de chestii de făcut, nici nu mai știu cum mă cheamă. Îmi revin eu. Te iubesc

    Citește mai departe
  • Cum să-ți ucizi sufletul în trei pași. Partea a II-a 359

     Al doilea pas: Escrocul - Ce ai? - Nu știu cum dracu’ să fac... Mi-a blocat Fiscul conturile pentru o sumă de rahat, iar de la editură m-au sunat acum că n-avem cum să plătim hârtia. Ăla cu hârtia o să plece, n-o să putem onora comenzi, deci n-o să încasăm, după aia iar o să... - Îți dau eu. Și pe mine mă iau prin surprindere vorbele astea. Îi dau eu? Da, am niște bani puși deoparte. Nu-s

    Citește mai departe
  • Cum să-ți ucizi sufletul în trei pași. Partea I 272

     Dacă citești și ți se pare că e despre tine, nu ți se pare. Îmi plac vampirii. Dintre toate personajele supranaturale născocite de mintea omenească, sunt preferații mei. După mine, principala lor calitate – mai tare chiar și decât nemurirea - este aceea de a-și putea opri emoțiile și sentimentele umane când vor. Ca și cum ar avea un întrerupător. Eu n-am întrerupător, dar am reușit să nu mai

    Citește mai departe
  • Un an și ceva... 248

     foto: mindandsoulfoundationFumez tutun de rulat. Până anul trecut, indiferent dacă eram la serviciu, la cârciumă, acasă la mine sau într-o vizită, cuiva i se făcea poftă când mă vedea rulând și auzeam „Te rog, îmi faci și mie o țigară?” Mă pomeneam cu cererea asta chiar și de la oameni pe care nu-i văzusem în  viața mea. Dar, după un internal eye roll, le făceam câte o țigară până și lor. La

    Citește mai departe
  • Cu mască, fără mască... 271

    Teatru de păpuși.Teatru pentru copii.Teatru clasic.Teatru modern.Teatru absurd.Teatru închis.E cronologia prezenței teatrului în viața mea. A fost ziua teatrului, știați? Am sărbătorit-o cu săli închise, cu actori revoltați sau deprimați, ori amândouă. Cu oameni cărora le lipsește schimbul ăla unic de energie dintre sufletul de pe „scândură” și sufletul din sală.Știu, există actori care spun că e

    Citește mai departe
  • Allez, hap!... 255

    Cea mai eficientă metodă de dresaj e o combinație între pedeapsă și recompensă.Treptat, pedeapsa e sublimată și devine frică de pedeapsă, așa că nu mai e necesară. Animalul cu pricina știe că, dacă nu execută corect comanda, îl așteaptă - în funcție de abilitatea și „omenia” dresorului - o pedeapsă care poate fi orice, de la o simplă  smucitură de zgardă până la o lovitură de bici. Așa că se

    Citește mai departe
  • Covid made in Romania... 259

    Există tulpină de Covid englezească, tulpină sud-africană și Dumnezeu știe câte or mai fi. Ca de obicei, noi le importăm și atât. Ce era, domnule, să fi avut o tulpină românească de carcalac? Ei? Să intrăm pe piața europeană cu un produs nou și competitiv?Îmi și închipui întâlnirea dintre serul anti-Sars-Cov-2 inventat prin străinătăți și Covidu' românesc.- Hai noroc! Ce-i cu tine p-aici? Cine

    Citește mai departe
  • Să nu minți!... 252

    ryansallglass.comÎncrederea e o „marfă” tare perisabilă. Mai ceva decât respectul; deși, adesea, sunt oferite „la pachet”. 2 în 1.E și scumpă - nu costă bani, ci timp. Momente. Luni. Ani. Perioade lungi în care omul cu pricina să demonstreze că merită să crezi în el. Că, dacă te lași să cazi, te va prinde înainte să atingi pământul.Dar, ca oricărui lucru delicat, construit cu migală și răbdare de

    Citește mai departe
  • Be a Harlot... 257

     "Harlots". Un serial pe care l-am descoperit absolut întâmplător, de care m-am îndrăgostit pe loc și care mă bântuie de când l-am văzut. Dincolo de obsesia mea pentru costume - mai ales pentru cele din secolul al XVIII-lea - m-au cucerit poveștile lor. Ale femeilor din serial. Ale tuturor femeilor din serial. Și filosofia - da, da filosofia - lor de viață.Toată lumea ura târfele (da, "harlot" e

    Citește mai departe
  • Crăciunul Lisei și al lui Yadiel... 246

    Foto: wikihow - Yad, încetează.- Dar n-am zis nimic.- Te aud râzând. La mine-n cap.- ...- Așa. Mult mai bine.Lisa și Yadiel stăteau pe terasa casei din San Soledad, împreună cu Annie, Jackson, Jonathan și Cora Lee, și ascultau colindătorii.„Rudoooolph, the red nosed reindeeeeeer...”- Yadiel, îți mai zic o singură dată...- Gata, am tăcut. Dar să știi că e greu să-mi reduc până și gândurile la

    Citește mai departe