- Personale
-
13-05-2023 03:25
Cu un scârţâit prelung deschid poarta
metalică, proaspăt vopsită grena, în
contrast cu gardul din lemn verde cu bordură pietruită de culoare gri cu negru şi acoperiş din tablă.
Pe banca de la poartă, de sub stejar, uitate 2 lumânări din ceară naturală,
semn că acolo se întâlnise cu mama, vreo femeie, în drumul ei spre biserică.
Ograda impecabil măturată cu măturoiul
din frunzari şi proaspăt stropită cu apă în rotocoale, la fel şi grădina cu
ronduri de iarbă şi flori: ochiul boului, crini de toamnă,cavaleri, albăstrele,
nalbe, crăiese, gura leului, frunze de irişi, zambile, lalele, iasomie, liliac,
gherghine, gladiole, bujori roşii, albi şi roz, garofiţe, crizanteme
şi lista ar putea continua la nesfârşit cu toate soiurile de flori pe
care eu le sadisem chiar eu, cu mâna mea, în zilele ploioase din anii de demult când
eram copil
Citește mai departe