Stanciu Mihai

Articole postate de Stanciu Mihai

  • 00.48... 169

    Se adevereste ca sangele meu este albastru,deci albastrul tau imi curge prin vene.Mi-ai spus ca ma iubesti,dar nu se poate defini in cuvinte cat de mult o fac eu.se poate creea o lume doar a noastra,dar numai cu ajutorul unui unulce poate fi binar sa nu.important e ca eu sunt un arhitectce te pot finisa, dupa bunul plac.Tie nu ti-ar convenisi de aceea eu sunt singurul arhitectce se muleaza pe situatia in sinesi care isi calculeaza orele ramase pana la moarte.Ma bucur de ele,Ma bucur de tine,Ma bucur in tine,Ma bucur cu tine!

    Citește mai departe

  • 22:06... 169

    Despre unele persoane știu totul. Despre altele, prea puține. Despre mine însă se știe îndeajuns. M-am legat de scaun copleșit de viziuni am pierdut șirul zilelor ștergându-ți buzele de lacrimi, mă strigă copilăria și mi-e frică, frică să mă-ntorc în umezeală, căci pentru mine, umezeala ucide.

    Citește mai departe

  • Orfan de moarte... 165

    nu vreau să-mi depășesc corpul navighez cu privirea pe faleză tartorii nu-mi dau pace și-mi spun să mă căsătoresc cu o coafeză. sunt aducător de ploaie câteodată îmi place să pictez moartea-mi stă câteodată-n față nemișcată dar în unele seri aleg să pictez lebede cu al meu braț mărunt cu oase sfărâmate căci atunci când am fost mic am fost bătut. bătut crunt. moartea vine la unii pe hârtii ascunsă-n facturi vopsită-n toate culorile alcătuiește un mozaic și-o poți căra cu tine învelită în două pături. atunci când muma pădurii transpiră i se poate observa pe spate un tatuaj toată lumea stă, se uită, se miră, eu cu moartea la bere.

    Citește mai departe

  • realitatea e un vis... 179

    închide ochii odată cu ea când moare și nu vei mai simți nici tu vreo durere. apasă accelerația până la maxim, leucocitele din alb să devină negre timpul să stea în loc și închide ochii din nou. mori înaintea ei ori de câte ori te gândești la orice. aminoacizi, reacții, pastile și nici urmă de tratament. bomboane cu arome de cafea drept înlocuitor cănii cu aburi. până la urmă ajungi să recunoști că mori înaintea tuturor, iar asta se întâmplă, de cele mai multe ori, pe zi de vară, stradă pustie, vând slab, soare arzător, de unul singur. s-a aprins noaptea la paris și ne-a

    Citește mai departe

  • 17:56... 275

    simplitatea isi ia haine pompoase si se incorseteaza pentru a se agita norocul din jurul ei....

    Citește mai departe

  • 297... 173

    Liniște. ...

    Citește mai departe

  • 2:54... 171

    Mi-am îmbuteliat gândurile într-o melancolie diesel , le-am legat cu fire de iarbă și am așteptat să le înghită un porumbel firav. Cunoșteam niște câini husky speciali. Câinii husky ce se temeau de apă. Acum nu mai sunt. Sunt sedați într-un laborator pe undeva pe mica noastră planetă. Camioneta ce i-a transportat s-a răsturnat din cauza unei pisici. Ce ironie. Câinii au ajuns morți la un institut din nu știu ce țară... Pentru prima oară, folosesc: ”norocul meu”, cel ales de mine știe să zboare. Va ajunge după mult timp acolo unde îi e locul. Momentan zboară, deasupra privirii oricui și se mai așează din când în

    Citește mai departe

  • gaură în apus... 183

    Am prins un miros de oameni imbicili ce uită să-și agațe paltoanele în cuiere și-și lasă umbrelele pe-afară să se usuce, în ploaie. Străzile-mi devin neoane colorate și merg în zig-zag să nu le sparg, am ajuns la concluzia că-mi plac neoanele și mai ales, cele colorate, deci am ajuns să cred că-mi plac culorile. Aștept carourile cămășii să se decoloreze să-mi intre în piele și să intru astfel în rândul oamenilor tatuați. 99% din lucrurile care mă îngrijorează nu se întâmplă niciodată. Cum ar fi să am o casă de vacanță, să o numesc casă de vacanță, dar să fie singura mea casă, la malul mării, departe de oameni și din ce în ce mai aproape de rechini. Aș face un ghiveci din rechin

    Citește mai departe

  • 00:47... 264

    Aș prefera să spun că nu. adica da. nu te condensa, uite contesa aș bea ceva tare să mă omoare pentru urmatoarele ore, Noaptea vine, cu fulgi mari ce se-așteaptă să îi număr, dar nu, adica da.

    Citește mai departe

  • 10:32... 187

           Aveam să mă pierd printre nopțile geroase de februarie. Să-mi vorbesc singur despre cât de frumoasă ești, prin vocea telefonului și să beau ceai cu nemiluita. (pus într-un bidonaș la borsec acasă iar la liceu ascuns într-o sticlă de nestea.).         Toată lumea ar număra zilele până când va ajunge/va pleca/ va face. Eu număr nopțile. Acum îmi place să le dorm. Acum visez...  și nu mai continui.         

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile