Articole postate de Alexandra

  • Poem... 284

    • Arta
    • 29-08-2020 12:14

    scriu câteva rânduri morții dar și ea a uitat. trebuie să mă prezint: cum să arăt oglinzii pe fetița care scăpa înghețata pe femeia care a pierdut și acest sentiment de iubire degetele s-au lipit între ele de la atâta vată pe băț ce pot pune la păstrare? flori de câmp sau frunzele din jurul copacilor atât de firesc să fie aici și totuși nu am reușit  nopțile au urmat cu înverșunare luminile din tot dar această bătrână de

    Citește mai departe
  • ... 276

    • Arta
    • 02-04-2020 07:51

    rândunica s-a întors se sfârșesc își face cuib și se pregătește să iubească. toate diminețile în care am ales să dormim. zeci de centimetri de cearceaf între noi. am uitat să udăm copacul deși apa s-a prelins în urechi cu aceiași măsură a orelor dintr-un ceas. mi-am adus aminte: primăverile în care călcam râzând  florile scuturate pe jos femeia care purta batice și tăia duminica de restul însușirilor roua de

    Citește mai departe
  • ... 277

    • Arta
    • 14-03-2020 04:35

    azi nu putem sparge picăturile de ploaie copiii au mai crescut puțin  îți aduci aminte ziua in care bunicul s-a urcat pe o scară ca să ajungă pasărea? era de mărimea unei inimi dacă o atingi frica uită ce este la fereastra casei vara  se spărgeau atâtea ceruri deasupra era mereu un cuib pe care bunica  ne repeta să păstrăm  așa  inima pasărea o să știe să se întoarcă 

    Citește mai departe
  • ... 278

    • Arta
    • 12-03-2020 18:20

    Visez la un mănunchi de flori pădurea în care deși nu am intrat niciodată, animalele ne aud pașii, iar arborii au (asemenea nouă) flori pe ramuri dimineața Viața. o căprioară trece prin fața bunicii care obișnuiește să se trezească foarte devreme cine altcineva păzește pădurea de tăietorul  de lemne? intrăm în lumină și da

    Citește mai departe
  • Poem... 271

    • Arta
    • 26-07-2018 18:51

    Painting by Claude Monet încep cu această durereviațamoartea.dimineațalumina zăbovește.mâinile îmbrățișeazăcorpuriinimiîntunericul se aprindesau se stingeînainte să ştiică strigătul tăuse va sparge  înmiezul zileiînserarareasfârșit

    Citește mai departe
  • ... 272

    • Arta
    • 01-05-2018 12:33

    în părul din fața casei pe creanga de sus un porumbel măsura depărtarea printre ramurile de liliac lumina dădea rotocoale mă uitam spre poarta pe care intrasem în copilărie casele sunt de acum mici altădată erau până la cer sau foarte aproape iar în fundul grădinii vântul nu mai bătea cu atâta putere s

    Citește mai departe
  • ... 282

    • Arta
    • 22-04-2018 04:22

    cum au înflorit dimineața printre liniști prevestitoare și rouă când încă mai aveam urme pe cearceaf întunericul dorit între pleoape pentru încă câteva vise și dragostea  primele flori peste care trece  lumina strânsă în orele în care ne doream noaptea zăbovește pe muguri fragilă

    Citește mai departe
  • ... 279

    • Arta
    • 30-10-2017 05:05

    Am străbătut la pas câteva străzi din acest oraş în burta căruia am ajuns să trăiesc.Respir si aceasta e o formă de viață.Câteva ciori tăiau liniştea si atunci îmi ridicăm privirea spre cer, o imensă gură de apă rece deasupra mea si în care aşteptam să văd malul sau țărmul învolburat de furtună. Ne-am aşezat pe o bancă, un cuplu în fața noastră fotografia Ateneul, tot ieşeau din iarbă, de fiecare dată le priveam atentă gesturile, fețele, erau din ce în ce mai bătrâni, până la urmă nu i-am mai văzut.Mi-ai arătat apoi o piscină de altădată, ai precizat numele unui vechi hotel (Lido?),locul era

    Citește mai departe
  • Poem... 275

    • Arta
    • 19-11-2016 22:55

      Photo by miramirabilia am rămas întinsă pe jos apăsată de cele câteva mii de stele  pe care pot să mi le mai imaginez este ceva în lumina dimineții care mă sperie,...

    Citește mai departe
  • Poem... 313

    • Arta
    • 26-10-2016 12:41

    moartea stă întinsă peste mine cum se sparge lumina deasupra apei lent urmând ciclul firesc al trecerii timpului până la urmă dragostea doare  cu cât este mai devreme dimineața străbate orașul în răcoare am văzut câteva femei singure si un bărbat în fața unui geam din sticlă nu am vrut să ştiu cum arată cea mai puternică amintire să privim mările fără sa le mai auzim

    Citește mai departe
  • ... 281

    • Arta
    • 30-05-2016 09:38

    smulsă. până la piele ea.eu mai am câteva dimineți cu acea răcoare care te smulge dintr-un vis frumos. să rămânem  treji  îmbrătişați cel mare înăuntrul celui mai mic poate şi de aceea iese lumina  nu mai e loc pentru moarte aici.grăbește-te  să iei inima unei turturici aceea va fi inima ta  nimeni nu va ştii căt de tare ți-e frică 

    Citește mai departe
  • ... 307

    • Arta
    • 20-01-2016 19:53

    mare dimineața în răsuflările noastre un copil îşi înmoaie degetele am uitat să ne mai atingem corpurile de lumină arată-mi cum apar visele uite! din dragostea mea a ieșit un vapor a mai rămas strigătul înăbușit   de aburul cald  în moarte nu se scufundă nimeni

    Citește mai departe
  • Poem... 309

    • Arta
    • 26-04-2015 07:26

    cautumbrazilele lungi de varăcâinele tolonit în fața porțiipe bunica în rochia ei galbenă de mireasădimineațaiarba a crescut suficient să încapă și morțiiplină de rouăinima mease usucălumina.

    Citește mai departe