scriu câteva rânduri morții dar și ea a uitat. trebuie să mă prezint: cum să arăt oglinzii pe fetița care scăpa înghețata pe femeia care a pierdut și acest sentiment de iubire degetele s-au lipit între ele de la atâta vată pe băț ce pot pune la păstrare? flori de câmp sau frunzele din jurul copacilor atât de firesc să fie aici și totuși nu am reușit nopțile au urmat cu înverșunare luminile din tot dar această bătrână de
Citește mai departe
rândunica s-a întors se sfârșesc își face cuib și se pregătește să iubească. toate diminețile în care am ales să dormim. zeci de centimetri de cearceaf între noi. am uitat să udăm copacul deși apa s-a prelins în urechi cu aceiași măsură a orelor dintr-un ceas. mi-am adus aminte: primăverile în care călcam râzând florile scuturate pe jos femeia care purta batice și tăia duminica de restul însușirilor roua de
Citește mai departe
azi nu putem sparge picăturile de ploaie copiii au mai crescut puțin îți aduci aminte ziua in care bunicul s-a urcat pe o scară ca să ajungă pasărea? era de mărimea unei inimi dacă o atingi frica uită ce este la fereastra casei vara se spărgeau atâtea ceruri deasupra era mereu un cuib pe care bunica ne repeta să păstrăm așa inima pasărea o să știe să se întoarcă
Citește mai departe
Visez la un mănunchi de flori pădurea în care deși nu am intrat niciodată, animalele ne aud pașii, iar arborii au (asemenea nouă) flori pe ramuri dimineața Viața. o căprioară trece prin fața bunicii care obișnuiește să se trezească foarte devreme cine altcineva păzește pădurea de tăietorul de lemne? intrăm în lumină și da
Citește mai departe
Painting by Claude Monet încep cu această durereviațamoartea.dimineațalumina zăbovește.mâinile îmbrățișeazăcorpuriinimiîntunericul se aprindesau se stingeînainte să ştiică strigătul tăuse va sparge înmiezul zileiînserarareasfârșit
Citește mai departe
în părul din fața casei pe creanga de sus un porumbel măsura depărtarea printre ramurile de liliac lumina dădea rotocoale mă uitam spre poarta pe care intrasem în copilărie casele sunt de acum mici altădată erau până la cer sau foarte aproape iar în fundul grădinii vântul nu mai bătea cu atâta putere s
Citește mai departe
cum au înflorit dimineața printre liniști prevestitoare și rouă când încă mai aveam urme pe cearceaf întunericul dorit între pleoape pentru încă câteva vise și dragostea primele flori peste care trece lumina strânsă în orele în care ne doream noaptea zăbovește pe muguri fragilă
Citește mai departe
Am străbătut la pas câteva străzi din acest oraş în burta căruia am ajuns să trăiesc.Respir si aceasta e o formă de viață.Câteva ciori tăiau liniştea si atunci îmi ridicăm privirea spre cer, o imensă gură de apă rece deasupra mea si în care aşteptam să văd malul sau țărmul învolburat de furtună. Ne-am aşezat pe o bancă, un cuplu în fața noastră fotografia Ateneul, tot ieşeau din iarbă, de fiecare dată le priveam atentă gesturile, fețele, erau din ce în ce mai bătrâni, până la urmă nu i-am mai văzut.Mi-ai arătat apoi o piscină de altădată, ai precizat numele unui vechi hotel (Lido?),locul era
Citește mai departe
Photo by miramirabilia am rămas întinsă pe jos apăsată de cele câteva mii de stele pe care pot să mi le mai imaginez este ceva în lumina dimineții care mă sperie,...
Citește mai departe
moartea stă întinsă peste mine cum se sparge lumina deasupra apei lent urmând ciclul firesc al trecerii timpului până la urmă dragostea doare cu cât este mai devreme dimineața străbate orașul în răcoare am văzut câteva femei singure si un bărbat în fața unui geam din sticlă nu am vrut să ştiu cum arată cea mai puternică amintire să privim mările fără sa le mai auzim
Citește mai departe
smulsă. până la piele ea.eu mai am câteva dimineți cu acea răcoare care te smulge dintr-un vis frumos. să rămânem treji îmbrătişați cel mare înăuntrul celui mai mic poate şi de aceea iese lumina nu mai e loc pentru moarte aici.grăbește-te să iei inima unei turturici aceea va fi inima ta nimeni nu va ştii căt de tare ți-e frică
Citește mai departe
mare dimineața în răsuflările noastre un copil îşi înmoaie degetele am uitat să ne mai atingem corpurile de lumină arată-mi cum apar visele uite! din dragostea mea a ieșit un vapor a mai rămas strigătul înăbușit de aburul cald în moarte nu se scufundă nimeni
Citește mai departe
cautumbrazilele lungi de varăcâinele tolonit în fața porțiipe bunica în rochia ei galbenă de mireasădimineațaiarba a crescut suficient să încapă și morțiiplină de rouăinima mease usucălumina.
Citește mai departe