azi nu putem sparge picăturile de ploaie
copiii au mai crescut puțin
îți aduci aminte ziua in care bunicul
s-a urcat pe o scară ca să ajungă pasărea?
era de mărimea unei inimi
dacă o atingi frica
uită ce este
la fereastra casei vara
se spărgeau atâtea ceruri
deasupra
era mereu un cuib pe care bunica
ne repeta
să păstrăm
așa
inima
pasărea o să știe să se întoarcă
într-o zi
am luat scara.tu ai ținut-o cu mâinile strâns
și era înăbușitor de cald
și inima
aceea
se tot înălța
nu și-a mai adus aminte că
născuse în cuib
dimineața
