moartea stă întinsă peste mine
cum se sparge lumina deasupra apei lent
urmând ciclul firesc al trecerii timpului
până la urmă
dragostea doare
cu cât este mai devreme
dimineața străbate orașul în răcoare
am văzut câteva femei singure
si un bărbat în fața unui geam din sticlă
nu am vrut să ştiu cum arată
cea mai puternică amintire
să privim mările
fără sa le mai auzim
