• Postat în Arta
  • la 02-04-2020 07:51
  • de Alexandra
  • 275 vizualizări
rândunica s-a întors
se sfârșesc
își face cuib
și se pregătește să iubească.
toate diminețile în care
am ales să dormim. zeci de centimetri de cearceaf între noi.
am uitat să udăm copacul
deși apa s-a prelins în urechi
cu aceiași măsură a orelor dintr-un ceas.
mi-am adus aminte:
primăverile în care călcam râzând 
florile scuturate pe jos
femeia care purta batice și tăia duminica de restul însușirilor
roua de pe picioare rece
doar singurătatea mai umple așa spațiile deodată 
la marginea patului
cea mai frumoasă naștere:două aripi ușoare.
încearcă sa zbori
tocmai acum când 
lumina ar putea să deschidă mugurii
de pe crengi
ai închis ochii
în loc de inimă 
mâini 
 intră