Poem

  • Postat în Arta
  • la 19-11-2016 22:55
  • de Alexandra
  • 276 vizualizări
  Photo by miramirabilia
am rămas întinsă pe jos
apăsată de cele câteva mii de stele
 pe care pot să mi le mai imaginez
este ceva în lumina dimineții care mă sperie,
transparența cu care ridică totul:
chiar şi vârfurile munților rămân în lumină; 
cum aş fi eu în atâta lumină?
cu umbre pe mine care se întind pe cearceafuri