Mere...... 238
- Personale
- 12-10-2022 06:00
...
Citește mai departePiuici (mai mult piuie decât miaună), pipușă, Gogule, Ghizmoșenie, boule, Ghizmos. ...
Citește mai departePisică europeană de rasă comună, mascul, trei luni. Noua noastră dihanie. De cum a intrat în casă, a plecat în inspecție; e curios, curajos, harnic, cu nenumărate inițiative și nu se teme de nimic. Nu știu dacă și-a învățat numele, dar la ton reacționează sigur, cum a învățat ca la ”nu!” să rămână pe loc, la fel când îl țistuim. Mănâncă orice, doar că trebuie să-i amintim, e prea ocupat să exploreze și uită de hrană. În trei zile a explorat întreaga casă, a evadat de două ori, a învățat să calce pe iarbă – ezita inițial -, ne anunță că a folosit litiera sau că are castronul de crănțănele gol. Caută companie continuu, Mașa nu îl suportă, fuge de el, Frida e deja mai tolerantă, curând îl va accepta la somn lângă ea. Dacă ele nu vor, vine la noi: se urcă în brațele domnului meu ca să doarmă, pe mine mă escaladează, iar eu umblu cu el pe umăr de parcă ar fi papaga
Citește mai departePe malul românesc nu se poate ajunge în apropierea piciorului podului, pasarela de peste calea ferată (cu lift) e închisă. Pe malul sârbesc însă poți să-l atingi, da...
Citește mai departeCând am plecat de acasă, ne propusesem să ne întoarcem prin Târgu Jiu, ca să urcăm pe Valea Cernei, dar, cum planurile și regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, în dimineața plecării, domnul meu: hai să revedem cazanele, Mraconia și pe Decebal de pe malul românesc. Și-am mers. La Mraconia a crescut un monument din cupru cu lupul dacic; aglomerație mare, e în reparații și-s scânduri cu cuie puse aiurea, fără mână curentă sau panouri de protecție, locul e nesigur, mai ales că mulți oameni vin cu copii mici. La chipul lui Decebal mulți își fac selfie din mijlocul șoselei, umblă pe stradă precum oile, în condițiile în care e trafic, mult – greu. Mizerie pe marginea drumului, magazinele de suveniruri sunt pline de kitschuri și banalități, amabilitatea nu e punctul forte al comercianților (Nu vă supărați, unde găsesc un coș de gunoi? Nu știu, n-am, poate pe
Citește mai departeMai înalt și mai bine conservat ca la noi. ...
Citește mai departeAm plecat de la Lepenski Vir și am trecut pe la Castrul Diana – nu era în plan, dar l-a văzut domnul meu din drum și ne-am oprit (bine întreținut), apoi am mers la Fortăreața Fetislam. Erau mulți muncitori, multe materiale de construcție, se lucrează din plin, au refăcut o parte din cetate, vor s-o includă în viața orașului: spații verzi amenajate, sunt alei, bănci, clădiri noi care probabil vor găzdui un viitor muzeu. Următoarea oprire a fost piciorul Podului lui Traian – de multă vreme îmi doream să văd și piciorul de pe cealaltă parte a Dunării. Parcă mai mare ca al nostru, se poate ajunge lângă el ușor, chiar și atinge cu mâna. Când am ajuns acolo, s-a pornit o ploaie deasă (la fel am pățit când am fost la piciorul podului de la Severin, ploaia ne-a băgat în muzeu, am terminat de văzut mai târziu), ne-am refugiat în magazinul de suveniruri – plin cu kitschuri foarte scumpe și de români veniți în excur
Citește mai departeToate vestigiile istorice sunt mai bine conservate decât la noi și sunt lucrări de restaurare. ...
Citește mai departeA doua oară a fost cu noroc, nu mai era niciun gibon auto care să blocheze intrarea în vamă. Țintă: Lepenski Vir, situl arheologic la care visam când, copil fiind, am aflat de Porțile de Fier și am fost tare tristă că a fost scufundată Ada Kaleh. Drumul pe marginea Dunării e mic, cu două benzi mai înguste, cu trafic lejer și fără mașini de mare tonaj. Sunt mai multe tuneluri și mai lungi, lumea respectă regulile de circulație – nu depășește pe linie continuă, respectă viteza, chiar și românii -, nu e gunoi pe marginea drumurilor, dar sunt coșuri de gunoi cu saci de plastic în ele. E mult mai spectaculos malul românesc al Dunării văzut de pe malul sârbesc: stânci înalte, văi de râuri, golfuri, piatră, multă piatră, case pe malul fluviului, pontoane, multe bărci și vaporașe, Mraconia, Decebal. Ne-a oprit un polițist pentru un control de rutină, bună zi
Citește mai departeCa de obicei, înainte să plecăm ne-am făcut un itinerar ipotetic de hoinăreală, că doar n-om sta pe cameră în concediu, așa că era planificată o zi în Serbia. Cum intrarea în vamă era blocată de o mașină cu număr de București, lăsată pe avarii, domnul meu s-a înfuriat după o vreme și hai la muzeul Hidrocentralei, la Porțile de Fier I. În muzeu, multă atenție acordată Ada Kaleh-ului, o reconstituire a interioarelor insularilor, obiecte de pe insulă, cărți poștale vechi, fotografii cu momente ale construcției hidrocentralei. Am văzut și sala turbinelor, unde oamenii munceau, efectiv operau hidrocentrala, a fost fascinant, muzeografa ne-a explicat, ne-a povestit cu dăruire și ne-a spus că la Severin s-a renovat muzeul, că s-au făcut multe lucrări de restaurare și că e musai să mergem să vedem. Așa că am renunțat să mai mergem în Serbia și hai la Drobeta Turnu Severin. A meritat, diferențele înt
Citește mai departeInscripția cel mai des întâlnită în Herculane, mai des decât ”monument istoric”. În intersecții, la capetele podurilor, apar săgeți care indică obiective turistice, ...
Citește mai departe