Blogul lui Yigru Zeltil. (despre literatură, poezie, avangardă și experimentalism etc.)
Profilul de blogger pe toateBlogurile
Ce mirare că mai sunt... Fiecare an care trece, un nou inel, un nou rânjet circular de sfidare a Istoriei... O lașitate în plus, un nivel bonus... Totul se accelerează când nu se destramă. ...
Citește mai departe
Momentul acela când ești în Uniunea Scriitorilor și comiți imprudența de a-mi trimite o cerere de prietenie, dar o ștergi până să apuc s-o resping... Pentru cine a deschis televizoarele mai târziu: am fost și voi rămâne în opoziție față de Uniunea Scriitorilor atât timp cât organizația nu trece prin schimbări radicale - deși nu știu dacă voi apuca momentul în care se va întâmpla asta.
Citește mai departe
Punctul cel mai slab al întâlnirii a fost categoric partea despre „subversivitate”. Pentru că aici s-a pedalat pe ideea că „poezia nu mai poate fi subversivă, orice pare subversiv devine imediat o marfă”.Și, evident, Simona Popescu a reciclat mitul (în care, bunăoară, am crezut și eu) că poate fi avangardist să nu pari avangardist (aka ”it's hip to be square"), care însă are limitele sale.Bunăoară, mulți la noi au impresia că „corectitudinea politică” e ceva în care te „înregimentezi” și atunci ar fi nonconformist să nu i te aliniezi, dar în realitate tocmai ăsta e cel mai conformist gest de la noi. În primul rând, termenii nu sunt neutru, automat joci jocul extremei drepte dacă respectul față de minoritari și de alteritate îl bagatelizezi sub eticheta asta peiorativă de „corectitudine politică”. Dar am mai tot bătut apa-n piuă pe subiectul acesta, așa că nu mai insist.Nu-i adevărat că poezia nu mai poate fi subversivă. Să ne gândim numai la BOR - ex
Citește mai departe
Mă contactează - a doua sau a treia oară în câțiva ani - un veleitar care vrea să-mi trimită ultima lui carte și să-mi dea 100 de lei ca să scriu despre el, de bine sau chiar de rău, pe Facebook. Mi-am zis preț de câteva secunde că poate merită să-mi compromit integritatea artistică pentru eternitate ca să sar peste o zi de pliante. Zic câteva secunde pentru că dau să citesc primul text de la el care îmi apare în cale și... leșin imediat de râs. Marchează clișeele din cate
Citește mai departe
Răsfoind ultimul număr print din „România literară”, îmi sare în ochi contrastul dintre rândurile în care Nicolae Manolescu declară război „corectitudinii politice” (a cine știe câta oară, doar că în termeni din ce în ce mai fermi) și, alăturate, frumoasele ilustrații în stilul expresionismului abstract, o mișcare care la origini era predominant de stânga - nu așa de „woke” cum am cere azi, dar totuși niște artiști de stânga care s-ar fi simțit cel puțin inconfortabil dacă ar
Citește mai departe
În timp ce în alte țări scriitorii încă mai sfârșesc excluși cu totul din istoriile oficiale, uciși sau condamnați la moarte ori la închisoare pe viață, în lumea occidentală poate încă părea că le sunt permise o moarte liniștită și o viață de apoi în forma unor case sau, cel puțin, tăblițe memoriale.Cum România nu a fost și nu prea este occidentală, aceste privilegii le cunoaștem în forme mai degrabă degradate: case care ar fi putut fi memoriale zac uitate sau ajung demolate, iar unele tăblițe („În această clădire a locuit scriitorul X în anii...”) pur și simplu dispar când respectivele clădiri sunt renovate, reabilitate... Și totuși, tot e o minune că există și aceste lucruri, fie și ca eforturi nu tocmai sistematice - în speță, majoritatea plăcilor memoriale ale scriitorilor din București au fost în bună parte rezultatul eforturilor unui singur om din Uniunea Scriitorilor, Ion Lazu.Convingerea mea viscerală e că țara asta n-o să mai prindă câteva decenii în plus de existe
Citește mai departe
A murit Alex. Ștefănescu - amănunt șocant - într-o casă undeva în comuna Berceni, aproape de focarul de infecție numit groapa (de fapt, muntele) de gunoi de la Sintești.Nu se spune de ce a murit, dar nu m-aș fi mirat dacă avea probleme respiratorii - probleme pe care le vor avea tot mai mulți bucureșteni din cauza gradului criminal de poluare industrială (terminați cu "romii care ard cabluri și pun peturi în sobe" și alte prostii, se știu vinovații #1: poluatorii industriali, în special cei care ar fi trebuit să ardă cum trebuie gunoaiele), semnalat și azi dimineață. Achitarea cheltuielilor medicale sau dotarea cu măști mai adecvate tot nu le va permite celor bogați să evite cu totul cele mai nefaste consecințe ale acestei poluări! Și atunci, mă întreb, cum de mafia gunoaielor încă nu și-a găsit nașul?Soarta asta riscă să ne pândească pe toți indiferent de gradul în care sfidăm sau slujim sistemul acesta ucigaș. Și - aici cu siguranță voi deranja cei obișnuiți cu cutuma "des
Citește mai departe
Le Livre a lui Mallarmé continuă să fascineze. Are de toate, de la conceptualismul in nuce din punctul de plecare până la conținuturile poetice cu tentă politică. Deși trebuie să fi citit și despre asta prin liceu, chiar nu mai știam că Mallarmé a publicat și prin reviste anarho-socialiste, informație care mi-ar fi fost utilă ca argument când am mai polemizat cu troli brocialiști pentru care Mallarmé ar fi fost fost, chipurile, doar un aristocrat îngâmfat și deci eu mă dovedesc a fi un mic-burghez nenorocit dacă îl prefer pe Mallarmé în fața lui Baudelaire! (N-am înțeles ce anume l-a făcut pe ipochimenul cu pricina, ultragiat din cale afară că nu mă închin lui Lukacs, să-l prefere pe Baudelaire și nu pe Rimbaud.) The Book
Citește mai departe
Același venin, același complex al mai-marilor din Uniunea Scriitorilor care se plâng nonstop de mulți ani de invazia hoardelor de barbari-"veleitari" ca să apere chipurile cetatea... zero interes pentru transparentizarea criteriilor lor (pentru că nu prea există), zero interes pentru a depune eforturi speciale întru educarea oamenilor ca să devină autori mai pe gustul lor.Cum s-a văzut cu Qpoem: Călin Vlasie i-a luat așa cum i-a găsit pe cei mai mulți care au ajuns publicați; din punctul meu de vedere, de departe cele mai bune poete care au ieșit de acolo au fost cele mentorate de Medeea Iancu și Mihok Tamas. O vreme, Qpoem a existat ca site care avea și o mică secțiune de bibliotecă de texte. Aia putea să devină o chestie mai comprehensivă decât Biblioteca Agonia/poezie.ro și Călin Vlasie ar fi putut să facă rost de drepturi așa încât să fie o treabă profi. Ar fi fost efectiv un efort de cultivare a culturii poetice, dacă ăsta e reproșul lor, că noi tinerii nu am avea cultură
Citește mai departe
Unii oameni fac efortul admirabil de a scoate la lumină numele celor măturați fără milă de forțele belicoase ale istoriei. Eu doar comit o trântă mai măruntă și egoistă cu uitarea - extrag compulsiv date din niște dicționare umplute cu scârța-scârța pe hârtie ca mine. Cei mai mulți dintre oamenii aceștia nu sunt talentați sau netalentați, ci pur și simplu au putut trăi și dormi sub un acoperiș, iar apoi au avut dete
Citește mai departe
(Mi-a sărit în față „amintirea” asta, așa că simt nevoia, în pofida nenorocirilor istorice la care suntem martori, să mă reconectez pentru o clipă la o perioadă un pic mai liniștită din viața mea...)Prima copertă era de la „O_O”, o (parțial proiectată) antologie de poezie experimentală românească (în special, tangentă la concretism sau chiar conceptualism). M-ar fi tentat să resuscitez proiectul, dar nu știu în ce form(u
Citește mai departe
La disperare, neputând găsi un job mai acătării în scurt timp (și iată că nici până acum nu s-a prins norocul de mine), m-am angajat în ianuarie, tocmai pe când începea să ningă, la o firmă de distribuție de pliante, cea mai serioasă din țară... Culmea, tot cataloage Kaufland - atunci când eu și cu prietena mea ne luptam prin Galați cu strânsul banilor, tot așa ceva am încercat noi să distribuim...În sine, munca asta. dacă nu ar fi așa de extenuantă pentru o persoană sedentară ca mine, ar putea fi numită aproape relaxantă - intri în scări de bloc care uneori arată demne de scară, frumos, mergi prin colțuri ale Bucureștiului unde altfel nu ai fi ajuns! Îmi tresaltă inima hipstărească... mă rog, mai puțin când vocile din spatele interfonului îmi zic să nu mai sun sau trec la amenințări cu bătaia, dar asta e partea a doua...Doar că pentru a se justifica salariul minim pe economie (din care deja n-a mai rămas nimic pentru mine, dar asta e altă lungă poveste), cu tot cu bonur
Citește mai departe
O ironie istorică face ca tocmai Nicolae Manolescu, cel care l-a îngăduit pe extremistul de dreapta Sorin Lavric în redacția revistei sale și care, cot la cot cu alți siniștri precum Mircea Mihăieș și Dorin Tudoran, a publicat nenumărate diatribe contra „corectitudinii politice” și „cancel culture”, să fie el „corect politic” de data asta* și să-i dea „cancel” cu succes lui Dan Culcer, care a strecurat un text intens antisemit (nu antisionist, ci antisemit) în revista Vatra, unde cică redacția adormită nici nu s-a mai uitat la ce a trimis - cel puțin asta a dat de înțeles Iulian Boldea, într-o reacție extrem de promptă la scandalul stârnit.Atât de promptă încât nu poți să nu ridici din sprâncene. Dan Culcer a plecat din țară în 1987, de atunci locuiește ca azilant politic în Paris (unde mărturisește că a rămas datorită plasei de siguranță socială și soției, altminteri evident că nu-i place „slangul incendiar al periferiilor urbane”), nu mai dețin
Citește mai departe
QR self-portrait my pen name is (for now) yigru zeltil. i love the waves/i write poetry/ sometimes i also write literary and art exhibition reviews/ some consider me smart, others think i am an arrogant, pretentious hipster. maybe not misunderstandings, certainly overreactions. beyond being weird in a socially acceptable way, i try to not take things personally, what i do care for are arguments/
Citește mai departe
„Praline” (2007-2022) urmează să apară în colecția DăBest îngrijită de Ovia Herbert, la Editura Irizor din Onești. „Un pic din prea mult”, „parazitam modest excesul”, „infrastructura de uitați”, „poezie / adi
Citește mai departe