Momentul acela când ești în Uniunea Scriitorilor și
comiți imprudența de a-mi trimite o cerere de prietenie, dar o
ștergi până să apuc s-o resping...
Pentru cine a deschis televizoarele mai târziu: am fost
și voi rămâne în opoziție față de Uniunea Scriitorilor atât timp
cât organizația nu trece prin schimbări radicale - deși nu știu
dacă voi apuca momentul în care se va întâmpla asta.
Mulțumită dreptului la mandate nelimitate introdus de
Manolescu, Vosganian are șanse să rămână președinte 20 de ani de
acum înainte, perpetuând același conservatorism și aceleași
atitudini izolaționiste.
În același timp, există șanse reduse ca lumea literară
mai tânără, dezbinată cum este, să reușească a se auto-organiza
fără măcar promisiuni concrete la orizont.
O muncă grea l-ar fi așteptat pe Claudiu Komartin ca
președinte al fostei viitoare LLR de ar fi vrut să creeze o
alternativă la USR, însă a dezertat cu prima ocazie pentru a deveni
vicepreședintele PEN România. Ceea ce într-un fel e mai bine: ar fi
fost culmea ca LLR să aibă o conducere anti-stângistă și anti-LGBT
la fel ca USR.
Sincer, mai mari șanse aș avea - desigur, dacă nu ne
pocnește vreo nucleară - să mă apuc de scris în altă limbă și să
intru acolo în vreo uniune de creație. Că în pământurile pârjolite
de manolescieni nu-mi mai pun speranțe. La cum sunt mulți dintre
douămiiști și chiar dintre cei din promoția mea, nu ne mai facem
bine 50 de ani de acum, deși mi-ar fi plăcut să mă
înșel.
.jpg)
