BASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Privighetoarea cea cântătoare și jucăușă (5) Atunci slujitorul își luă inima-n dinți și-i destăinui totul: cum i-a dat o băutură adormitoare și cum o fată sărmană a dormit în taină în iatacul lui. Și i-a mai spus că și în noaptea asta trebuia să-i dea o băutură care să-l adoarmă buștean. Citește mai departe »
Citește mai departeBASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Privighetoarea cea cântătoare și jucăușă (4)Ce să vă mai spun eu dumneavoastră! Doar atât, că cine-o văzu îmbrăcată cu ea nu mai putu să-și ia ochii de la rochia aceea fără seamăn pe lume... Da’parcă logodnica craiului nu rămase ca fermecată la vederea ei ? Ba bine că nu! Atât de mult îi plăcuse, încât dori s-o aibă ca rochie de mireasă, și-o întrebă pe femeia aceea străină de nu vrea cumva s-o vândă. Citește mai departe »
Citește mai departeBASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Privighetoarea cea cântătoare și jucăușă (3)Dar când apucă să-l întrebe și pe cel de miazăzi, numai ce-i zise acesta:- Ba, cum să nu, l-am vazut zburând peste Marea Roșie! Dar acum s-a prefacut iar în leu, c-au trecut cei șapte ani, și e încleștat în luptă c-un balaur... Și balaurul ăsta e o fată de împărat, pe care-a blestemat-o o iazmă rea să se preschimbe într-o asemenea spurcată dihanie! Citește mai departe »
Citește mai departeBASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Privighetoarea cea cântătoare și jucăușă (2)Dar fata nu vru să ia în seamă ce-i spusese.- Hai, vino cu mine, fără teamă, se rugă ea de el, și am să te păzesc, că nici o rază de lumină n-o să poată să te atingă!... Citește mai departe »
Citește mai departeBASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Privighetoarea cea cântătoare și jucăușă (1) Cum păși pragul casei, prima ființă care-i ieși în față fu draga sa fetiță. Îi venea în întâmpinare, alergând... De îndată ce fu aproape de el, îl îmbrațișă și-l copleși cu sărutări. Ei, și nici nu vă mai spun câtă bucurie a fost pe ea, când a văzut privighetoarea cea cântătoare și jucăușă!... Citește mai departe »
Citește mai departeBASM DE FRAȚII GRIMM. A fost odată un om și omul ăsta a trebuit să plece pe neașteptate într-o lungă călătorie. Luându-și el rămas bun de la cele trei fiice ale lui, le întrebă ce-ar dori să le aducă de pe cele meleaguri străine. Citește mai departe »
Citește mai departeAcum nu mult timp, cineva venise cu ideea de a se da o lege prin care copiii să fie obligați să-și ajute părinții, dacă aceștia nu au un venit suficient. Buuuun, deci să se dea lege să fie obligați copiii … Citește în continuare →
Citește mai departeBASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Păzitoarea de gâște (6) Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor, iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută. Şi, cu inima plină de bucurie şi de încredere, purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei, cu capul ascuns între pene… Citește mai departe »
Citește mai departeBASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Păzitoarea de gâște (5) Când o auzi ce spune, fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: – Vai, dragă mamă, vrei să mă izgoneşti? Unde să mă duc? Că doar n-am nici patrie, nici prieteni spre care să mă îndrept! Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. Nu mă izgoni de-aici! Citește mai departe »
Citește mai departeBASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Păzitoarea de gâște (4) Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade, fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare. Cât despre domniţă, nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic! Citește mai departe »
Citește mai departe