• PĂZITOAREA DE GÂȘTE (5)... 228

    BASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Păzitoarea de gâște (4) Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade, fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare. Cât despre domniţă, nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic! Citește mai departe »

    Citește mai departe
  • PĂZITOAREA DE GÂȘTE (4)... 214

    BASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Păzitoarea de gâște (3) De îndată ce împărăteasa fu numai cu el, începu să plângă amarnic şi-i spuse: – La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară, dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere? Am avut trei fiice, iar cea mai tânăra era atât de frumoasă, că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută. Citește mai departe »

    Citește mai departe
  • PĂZITOAREA DE GÂȘTE (3)... 221

    BASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Păzitoarea de gâște (2)Când îşi termină vorbele, bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului. Apoi îi luă şi legătura din spate, şi coşurile din mâini şi, privindu-l foarte prietenos, îi spuse: – Acum, aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau.  Citește mai departe »

    Citește mai departe
  • PĂZITOAREA DE GÂȘTE (2)... 219

    BASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Păzitoarea de gâște (1) Când auzi că-i vorba de-o oră de mers, flăcăul şovăi oleacă, dar bătrânica nu-i mai dădu drumul, ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş. – Vezi ce uşor e? zise ea. – Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul. Citește mai departe »

    Citește mai departe
  • Avem ce citi... 210

    Este perioada în care se vânează greșelile elevilor. Cum să nu greșească dacă au de la cine învăța? Corect era – Avem subiectele … Dacă se folosește construcția Avem ce urmează un verb la infinitiv. Subiectele nu prea pică. Ele sunt extrase sau sunt […] The post Avem ce citi appeared first on 123edu.

    Citește mai departe
  • PĂZITOAREA DE GÂȘTE (1)... 209

    BASM DE FRAȚII GRIMM. Trăia odată, demult de tot, o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor, într-un loc necălcat de picior omenesc. Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte, iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită. Citește mai departe »

    Citește mai departe
  • PEȘTIȘORUL DE AUR (2)... 208

    BASM DE FRAȚII GRIMM. Urmare la Peștișorul de aur (1) Pescarul îi spuse peștișorului cea de-a doua dorinţă a femeii sale. Peştişorul îl asigură că dorinţa îi era ca şi îndeplinită – la întoarcere va găsi o casă nouă, încăpătoare, din care nu va lipsi nimic. Citește mai departe »

    Citește mai departe
  • PEȘTIȘORUL DE AUR (1)... 206

    BASM DE FRAȚII GRIMM. A fost o dată ca niciodată un pescar bătrân, care locuia împreună cu nevasta lui în apropierea ţărmului unei mări îndepărtate. Bordeiul lor era neîngrijit şi dărăpănat, iar bătrânul, slăbit de povara anilor, de abia îşi mai ţinea zilele. Nu mai ieşea pe mare, la pescuit, de teamă că n-ar putea face faţă valurilor mai puternice. Îndrăznea doar să se urce în barca lui veche, legată de o rădăcină uscăţivă de pe ţărm, de u

    Citește mai departe
  • CROITORAȘUL CEL VITEAZ (7)... 209

    BASM DE FRAȚII GRIMM. Continuare la Croitorașul cel viteaz (6) Croitorașul îi chemă pe vânători ca să-i aiba drept martori că prinsese fiara, iar după aceea se înfățișă împaratului, care, de voie, de nevoie, trebui să-și țina cuvântul și să-i dea fata și jumătate din împărăție. Nunta se sărbători cu multă strălucire, dar cu puțină bucurie. Și așa se făcu că croitorașul ajunse împărat. Citește mai departe »

    Citește mai departe
  • CROITORAȘUL CEL VITEAZ (6)... 211

    BASM DE FRAȚII GRIMM. Continuare la Croitorașul cel viteaz (5)Croitorașul se înfățișă împăratului și-i ceru răsplata care i se cuvenea. Acesta însă se căi amarnic pentru făgăduiala făcută și scorni pe loc altceva, cu gândul să se descotorosească de nepricopsitul ăsta, care îi stătea ca un ghimpe în coastă. – Prea te grăbești, voinicule, grăi împăratul. Cuvântul meu e cuvânt, dar mai înainte de a ți-o da pe fiică-mea de nevastă și jumătate din împărăție, se cuvine să mai săvârșești încă o faptă de vitejie! Citește mai departe »

    Citește mai departe