• Scrisori de dragoste: Victor Hugo către Leonie Biard 530

    Victor Hugo către Leonie Biard (1844) Ești un înger, îți sărut picioarele, îți sărut lacrimile. Primesc adorabila ta scrisoare. Abia am timp să-ți scriu acest cuvănt, biet ocnaș lucrând zi si noapte, dar tot sufletul mi-e plin de tine, te ador, tu ești lumina ochilor mei, tu ești viața inimii mele… Te iubesc, înțelegi…Te iubesc […]

    Citește mai departe
  • 27 aprilie – Istoricul zilei... 557

    1791: S-a născut Samuel Morse, inventatorul telegrafului şi al alfabetului Morse (m. 1873) 1872: A murit Ion Heliade Rădulescu, scriitor şi om politic român; a fost membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte (n. 1802)

    Citește mai departe
  • Pitecantropus erectus (RENARD 1913)... 431

    <(...)Imediat, un concert înspăimântător, care ne ridică părul măciucă, se făcu auzit din rărunchii talazului și caverna se umplu de urlete demonice, ca un tunel ducînd spre Infern. (...) Și am văzut în sfârșit ceva mișcînd în inima întunericului, albindu-se pas cu pas și înaintînd către lumină sub ochii incandescenți.„Un om!”, am gândit eu.- O maimuță, murmură Fleury-Moor.Era și una, și alta, și nu era nici una, nici alta: un biped așezat în poziție verticală, de o slăbiciune groaznică, cu un biet mic craniu foarte rotund cu nasul turtit, falca proeminentă, urechi clăpăuge și păr pe întreaga figură. Fără nici o îndoială, pitecantropul, strămoșul omului, se afla în fața noastră! Pitecantropul așa cum îl reconstituise Eugen Dubois* după osemintele din Java! Pitecantropus erectus din pliocen** aici în miocen***, în Europa, în Champagne****! Viu! (...)>SURSAMaurice Renard, Ceața din 26 octombrie****** - 

    Citește mai departe
  • Renașterea perpetuă a civilizației pe Pământ (VERNE 1910) 469

    <(...)- Totuși - spuse președintele Mendoza* cu vocea sa subțire și melodioasă - mi s-a spus că popoare astăzi dispărute fără să lase nici o urmă ajunseseră la o civilizație egală sau analogă cu a noastră.- Care anume? întrebară toți, în același timp.- Babilonienii**, de pildă.Fu o explozie de ilaritate. Să-i compari pe babilonieni cu oamenii moderni!- Egiptenii***, continuă liniștit don Mendoza.Se rîse cu și mai multă poftă.- Mai sînt și atlanții****, pe care numai ignoranța noastră îi socotește legendari, urmă președintele. Și să nu uităm că o infinitate de alte omeniri, anterioare chiar atlanților, au putut să se nască, să prospere și să se stingă fără să știm nimic de ele!(...)- Scumpul meu președinte, spuse Moreno*****, pe tonul folosit pentru a convinge un copil, îmi închipui că nu vrei să pretinzi că vreunul din aceste popoare vechi ar putea fi comparat cu noi!... Pe plan moral, admit că s-au ridicat la același grad de cultură, dar pe p

    Citește mai departe
  • O ședință a Consiliului de Securitate al ONU (SINCLAIR 1973) 437

    <(...): puțină culoare și murdărie cu grămada, mai cu seamă cînd am pătruns în centrul orașului, îndreptîndu-ne încet către acel mare simbol de sticlă care este chiar sediul Națiunilor Unite*.Consiliul de Securitate* își ține întrunirile într-o încăpere mult mai mică decît Adunarea Generală**. În centru se află o masă circulară, cu o deschizătură ca litera C, într-o parte; la mijloc, înăuntru, șade secretarul*** și funcționarii respectivi. membrii permanenți și cei temporari ai Consiliului își au locurile lor împrejur  pe partea din afară. Fotoliile Delegaților sînt din piele, albastru închis la culoare. În spatele lor, patru fotolii albastru deschis sînt destinate membrilor delegației. În jur, situate sus pe pereții a numai trei laturi din sală, niște firide futuristice, despărțite de încăpere prin paravane de sticlă, adăpostesc translatori simultani, ziariștii și echipele de televiziune. În a patra latură a camerei, pe scaune așezate în rînduri, stă publicul obișnuit. (...

    Citește mai departe
  • Axente Sever (g. Frauendorf)... 608

    ...

    Citește mai departe
  • Corporație multinațională versus Scoția independentă imaginată în 1973 (SINCLAIR 1973) 501

    <(...)- Asta a fost la început, domnule Mockingham*. Așadar, acum să vă formulăm totul pe îndelete: dispunem de baza economică, sîntem stăpîni pe mijloacele de difuzare a știrilor și am căpătat o majoritate enormă în Consiliul de Administrație al Federației**, înlăturînd fiindcă veni vorba, pe domnii MacPake și Lindsay, în răstimpul care s-a scurs de la ultima noastră întîlnire. Singurul lucru de care mai aveam nevoie era... guvernul scoțian. Dar, vorbind în general, îl avem acum și pe el, cu permisiunea dumneavoastră și încă a unuia sau doi.- Intenționați... vreți să-mi spuneți... că încercați să puneți mîna pe toată țara?(...)- E de necrezut, am spus eu după cîteva clipe. E ca un complot gigantic pus la cale de mafia.- Nu e vorba de o crimă pe o scară gigantică. Noi nu sîntem mafia.- Deosebirea nu-i nici măcar cît un vîrf de ac, am răspuns eu.- (...) Trustul nostru multinațional a făcut asemenea lucruri de ani de zile.- Da, și numai în țările în

    Citește mai departe
  • Problemele economice ale Scoției independente imaginate în 1973 (SINCLAIR 1973) 495

    <(...) Pentru moment, le-am lăsat* la o parte și am scos documentul menționat de Guthrie, un memorandum voluminos adresat mie de colegul meu Matthews, Ministrul Comerțului. M-a îngrijorat mai ales faptul că în timp ce schema economică pe termen scurt nu arăta prea rău, tendințele și orientările pe termen lung nici pe departe nu se profilau în roz. Din cuprinsul memorandumului reieșeau că și funcționari superiori permanenți din Ministerul Comerțului și Dezvoltării Industriale erau de asemena îngrijorați. Am luat act de o mulțime de dovezi atestînd creșterea îngrijorării cu cu privire nu numai la ritmul în care sporeau dificultățile de echilibrare a balanței plăților, dar și la cel în care firmele noastre  mai mari și industriile erau treptat înghițite de societăți străine cu sediul în țara noastră. La prima vedere, părea firesc ca, în situația precară în care se aflau proprietarii scoțieni, să vândă pe bani gheață oricui le-ar face oferte. Nu sînt nici pe departe un naționalist c

    Citește mai departe
  • Arta guvernării prin comitete în lumea anglo-saxonă (SINCLAIR 1973) 495

    <Totdeauna am fost fascinat* de procedeul guvernării prin comitete și, în perioadele în care gîndirea intelectuală s-a dovedit mai puțin energică, urmăream comportarea socială a membrilor comitetelor. Oameni cu privirile vigilente, oameni adormiți, oameni atenți, oameni ce pur și simplu păreau că sînt așa. oameni mici de statură, în marea lor majoritate adevărați Napoleoni**, cercetînd în jur cu atenție exact pe deasupra scurtimii lor; oameni înalți, tolănindu-se alene, cu aroganță și ca din întîmplare, mai curînd de-a curmezișul fotoliilor decît decent în fotolii. Tot felul de manierisme, subtilități și procedee de a fi membri de comitete, de a reuși sau de a da greș; dar mai presus de toate, arta președintelui de a închide gura celor vorbăreți, fără să ofenseze; de a încuraja pe cei vagi și șovăielnici, dacă-i convenea, pentru a obține avantajul maxim de la adunare, în loc să aibă de-a face cu cel mai mic numitor comun al talentelor prezente. Îmi plac grozav comitetele, mai al

    Citește mai departe
  • Problemele politice și economice ale Scoției independente imaginate în 1973 (SINCLAIR 1973) 466

    <(...) Documentul cel mai important era copia unui raport telegrafiat, datat cu vreo zece zile mai înainte. Era transmis de Torrance lui Lian MacPake, vechi dar nici pe departe vîrstnic Președinte al Federației Societăților Americano-Scoțiene din New York. Erau relatate toate condițiile, cadrul și atmosfera apropierii pe care Torrance o încercase pe lîngă mine. Am început să citesc:„Recentele ciocniri din Glasgow* dintre greviști și Republicani, în privința cărora veți fi primit rapoarte destul de complete de la delegatul meu, începea Torrance, au fost incidente violente și pe scară foarte întinsă, care demonstrrează în ce stare dezastruoasă se află Scoția și ce profunde adversități există astăzi în sînul ei. Că mulți oameni au murit acum și foarte mulți au fost grav răniți, e o tragedie de proporții dezolante, care oferă o sumbră perspectivă asupra viitorului. Atîta vreme cît competența și bunăvoința, ambele scadente, ale Guvernului actual, și ale marii majorități a Adunări

    Citește mai departe