În şcoala generală nu am învăţat despre ei pentru că nu era voie. În liceu era voie oarecum, dar frica faţă de regimul apus încă nu dispăruse, aşa că tot nu se vorbea despre ei. Am aflat târziu că au existat, că au luptat, că au suferit şi că s-au jertfit. Pentru ţară, pentru neam şi pentru credinţă. România asta, care ne aduce în pragul disperării de prea multe ori în ultimul timp,
Citește mai departeTi-am soptit incet ca plec,Tu m-ai rugat sa stau..Ti-am explicat ca anii-mi trecSi eu nu mai stiu ce vreau.Ti-am zambit usor in lacrimi,Iar tu ai inceput sa speri,Ca n-am sa plec de langa tine,Ca vom fi ce n-am fost ieri.Zambetul mi-a fost de-adio,Amintindu-ti ca-ntr-o ziDupa sutele-ti de lacrimiVei putea a mai zambi.Printre pasi impiedicatiMi-am deschis usa grabit,Iar tu mi-ai ramas in urma,Fara mine...ratacit.Sufletele noastre s-au indepartat usor,Unul privind in urma, celalalt in viitor.
Citește mai departeViata isi face de cap. Acel moment cand timpul nu mai are rabdare. Acel moment cand realizezi cati ani au cei dragi ai tai. Cati ani ai tu. Cate lucruri ai fi vrut sa fi facut pana acum. Si cand incepi sa intelegi de ce in copilaria ta vedeai fete triste. Obosite. Al caror rost nu il stiai. Acel moment in care ajungi sa pretuiesti copilaria mai mult decat orice. Si in care ti-ai da tot prezentul pentru o clipa din fericirea aceea pura si simpla pe care nu ai mai avut ocazia sa o simti de mult. Cautam in fiecare clipa solutii pentru probleme pe care ni le imaginam a fi mai mari decat ale celorlalti. Pe care uneori chiar noi le creem. Intrucat nu avem timp. Sau rabdare. Sa ne petrecem timpul cu cei dragi. Sa ii ascultam. Sa ii intelegem. Sa ii ajutam. Intotdeauna suntem pe fuga. Mereu gasim ceva mai important. Acel moment cand timpul nu mai are rabdare... cand nimic nu iti mai poate reda zambetul. Cand ai vrea
Citește mai departeSa scriu la nesfarsit. Pana imi dau suflarea. Pana cand "vars" tot ce am acumulat de atunci si pana acum. De cand...? De atunci! De cand nu mai stiu sa ma bucur de lucrurile simple. Din momentul in care timpul a devenit cel mai mare dusman al meu. Da... din ziua in care nimicul s-a instalat confortabil pe scaunul meu si nu mai vrea sa plece. Ah... si atata am acumulat. Si nu mai vrea sa plece. S-a lipit de fundul tavii. As fi zis ca zaharul ars. Dar si ala se curata. As fi zis ca timbrul de scrisoare. Dar in zilele noastre si timbrele au personalitate :). Citesc articole ale unor oameni care au depasit greutatile vietii. Care au ajuns un exemplu pentru cei din jur. Ale unora care astazi dau lectii celorlalti...Apoi citesc articolele unora care par destepti. Si ma intreb daca intr-adevar sunt. Daca faptul ca au multe like-uri, multe postari si de nenumarate multe alte ori mai multi ci
Citește mai departeN-am avut bani sa ii cumpar ce si-ar fi dorit. Stie deja ca nu castig destul de bine... N-am avut niciun strop de inspiratie, ce alt cadou sa ii cumpar. Stie deja ca nu ma pricep... Candva... N-am avut nici macar intentia sa ii fiu prietena. Si uite ca i-am ajuns! Nu, nu o sa va spun de cati ani ne cunoastem. Si nici cati au trecut de cand suntem prietene. Nu, nici cati ani implineste ea. Atunci o sa va dati seama ca suntem de aceeasi varsta. O sa va spun asa: am luat contact cu ea prima data la un examen. Ea a fost scoasa din examen, pe motiv ca a copiat. Eu am fost mustrata cand s-au dat rezultatele. Am fost confundata cu fata care copiase. Din cauza asta nu mi-a placut de ea. Aaa... Si pe motiv ca avea tocuri cu care calca prea apasat pentru gusturile mele. Am tinut-o asa 2 ani. Nu o vedeam prea des, ceea ce era bine. Pana cand... am ajuns mai
Citește mai departePentru ca tot au fost 3 zile libere si pentru ca nu a fost sa fie mare, a fost ,,aproape'' munte: Cimpina. Si daca zici Cimpina, bineinteles ca te gindesti la Castelul Iuliei Hasdeu. Asadar, ne-am urcat in masina si cu ajutorul GPS-ului am ajuns la castel, localizat cumva la iesirea din oras, linga scoala de politie. Si pentru ca-n tara asta totul e la soarta, nu
Citește mai departeMi-ai rastalmacit mintea. Mi-ai facut vraiste gandurile. Mi-ai demolat propriile-mi conceptii si propria-mi lume doar prin felul tau de a fi. Ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu insami. Spune-mi tu cine sunt, spune-mi tu cand sa tac si cand sa vorbesc.Mi-ar fi teama sa incerc sa inteleg complexitatea fiintei tale. Teama sa te stiu pe deplin, sa te cunosc asa cum ma cunosti tu pe mine. Si cumva, undeva, printre cordoanele numerice si logice ale gandurilor tale intrezaresc o sclipire de pasiune. O comoara ce asteapta sa fie dezgropata. Un sentiment ferecat cu lacat, ce spera sa fie eliberat pe deplin. O furie innecata adanc in tine al carei crez este tacerea.Si mi-ar fi teama sa iti gasesc cheia..Atunci cand pasiunea ta s-ar naste, a mea ar muri...
Citește mai departeAi stiut dintotdeauna ca iti vei dori mai mult de atat. Si dintotdeauna ai stiut ca nu vei avea. Orgolii stranse laolalta, secrete rusinoase ce stau umar la umar precum doi camarazi, un adevar crud si greu de inghitit.Nu vei avea niciodata mai mult decat ai acum. Paseste inapoi cu pasi marunti si indeparteaza-te meticulos de asteptarile-ti desarte. Indeparteaza-te de tot inainte sa fie prea tarziu, inainte sa vrei mai mult si inevitabil sa te lovesti de al sau refuz.Ti-ai da un minut din viata sa iti poti vedea viitorul? Considera sfaturile mele iubito niste previziuni mai mult decat usor de anticipat. Asculta-mi cuvintele, asculta-ti gandurile. Amandoua stim ca nu vei avea niciodata mai mult decat ai acum... paseste.Sa negi o situatie asa simpla de inteles si clar conturata in privirile tuturor e masochism propriu curat. Sa intelegi si totusi sa-ti negi propriile ganduri e naiv, imatur si dureros. Mai dureros decat fericirea
Citește mai departeUn fum tras adanc in piept, o lacrima scapata pe obraz, un ultim regret. Nu mi-am dorit sa te ranesc prin tacerea mea, crezand c-am sa te astept. In minte si in suflet mai mult nu te pot tine, Desi candva imi va fi dor de tine. Un adio soptit, ti l-am lasat pe perna.. Iar un altul mazgalit l-am asternut aici, pe ciorna.
Citește mai departeAm mers azi pe A1 in jurul prinzului, nevoit fiind... (prietenii stiu de ce ;)) si m-a surprins faptul ca desi e vineri, autostrada era destul de libera! (sper sa nu dau idei "celor de sus" sa puna vreo taxa sau mai stiu eu/ei ce...). Asadar, in sfirsit, condusul a fost o placere, fara a mai fi nevoit sa stai cu ochii in retrovizoare continuu... Bineinteles, am marcat momentul
Citește mai departe