• ROLUL... 252

       licăriri în cerul minții prin obloanele uzate stelele-și arată dinții aruncând jeturi de laser rânjete, harpii rujate...

    Citește mai departe
  • FEERIE... 251

      ...

    Citește mai departe
  • DE VARĂ... 240

      mi-e teamă să mă-ntind în iarbă foiesc fricile mele disperate se-ascund în decolteul de la spate și eu mă fâțâi, parcă nu am treabă...

    Citește mai departe
  • URANUS (7)... 154

      7. Inaugurarea   Dacă în Uranus bunica era şefa,  mă aşteptam ca în Drumul Taberei, cartierul în care ne-am mutat, tata, al doilea după ea în ierarhie, să-i ia locul. M-am înşelat: locul ei, aproape în toate privinţele, l-a luat mama. În primul rând a preluat fostele atribuţiuni ale bunicii de la bucătărie, apoi încet, încet pe celelalte. Ca să fiu mai precis, a început să ne spună, mie şi tatei,  ce şi cum să ne comportăm în casă şi în afara ei, iar, pe lângă asta, a început să-şi dea cu părerea despre ce se întâmplă peste tot, lucru pe care înainte nu-l făcea. Se pare că aşa ne-a fost dat, mie şi tatei,  să trăim în casă în matriarhat, iar în afara ei în dictatură. Ta

    Citește mai departe
  • Poveste de iarnă... 190

    Scoate iar cerul iarna din sertar Într-un februarie rigid și rece, Un fulg sprințar se crede lăutar, Dintr-o lăută cântă și petrece. În șemineu ard două lemne tari, Trosnesc povești de viață neștiute, Nu poți, nu știi cu ce să le compari, Sunt exclusiv din noi înmugurite. Geanina Lisandru

    Citește mai departe
  • ALB DE VAR... 230

    boare calmă iz de nalbă florile-s de ceară albă suflă vântul prin nisip  albul verii ațipit pe o plajă nisipie a rămas o amintire... ...

    Citește mai departe
  • URANUS (6)... 156

    ...

    Citește mai departe
  • STRIGĂTUL... 224

      m-am aruncat pe tobogan cu capul înainte când aeru-ncepuse să mă doară strigătul a țâșnit afară ca o pasăre în zborul spre înalt m-au cuprins brațele albe de lapte ...

    Citește mai departe
  • HOMBRE... 224

      o umbră de Sombrero colțuroasă mă urmărește insistentă oprindu-mă când mă urnesc din casă cu trena ei omniprezentă umbrindu-mă Sombrero mă răsfață sub umbra-i deas...

    Citește mai departe
  • NOPȚILE ALBE...... 226

    la umbra umbrelor de fum întinsă stau ascunsă-ntre capace furnicile spre mine își fac drum pătrund subtil sub carapace îmi fură somnul să se joace și mă furnică mii de ace termitele mă dezgolesc țesutul moale îl

    Citește mai departe