• Iubirea sosită prea târziu... Un poem de Aurelian Sârbu 257

      VAMĂ OGLINZII       te simt ca un deces repetat - iubire sosită prea târziu nu te amesteca c...

    Citește mai departe
  • sunt un bărbat aproximativ... 274

    care se scoală dimineața cumva odată cu pisicile și cafeaua (nu că ar fi dezonorant pentru unul ca mine să-ți aducă o ceașcă de cafea și s-o pună pe noptiera din stânga) să aștept geamătul tău de ora șase „daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaan” (e ca un început de eră aș spune dacă n-ar fi prea pompos) desfăcând apartamentu-n […]

    Citește mai departe
  • împărăteasa mișcase un deget... 262

    și soarele îndrăzni să răsară deasupra imperiului din miază ziua noastră împrăștiindu-ne eu m-am întors acasă am pus de cafea și am intrat să-mi fac un duș să mă spăl de speranțele înduioșătoare preluate din prea cititul obligatoriu m-am așezat la masa de lucru (așa superior spus) (nu de alta dar astfel par mai înalt […]

    Citește mai departe
  • Pe scena "Dumitra"... 259

     Să spunem că ieri în Herăstrău la Muzeul Satului poezia a învins canicula, ar fi deja prea mult şi nu ne-ar crede nimeni, nemaiţinând cont că în general poezia adevărată e păşnică, nemuritoare şi nu are războaie de dus. Ar trebui să se facă demersuri (fără surle şi trompete), până nu moare planeta, poezia să fie primită alături de mişcarea pentru energie verde. Asemeni vântului, luminii solare

    Citește mai departe
  • tablouri vivace... 267

    mi s-au dat în marginea transportului în comun unde troienele crescuseră pașii erau găuri negre iar universul chioșcului de țigări tăcea ca o fulgușoară ea țopăi peste mormanele de zăpadă albe a neaua îmbrăcată-n negru căptușit cu blană de iepure sau vulpe polară de plastic și lână de la merceria din colț suindu-se în troleibuz […]

    Citește mai departe
  • întâlnirea ”de acasă”... 258

    un interviu pe care mi l-a luat Tudor Voicu, pentru Agenția de carte – vezi link ”Stările intense, cum deopotrivă meditațiile întinse în timp, rareori îmi aduc, în exterior, poezie” iul. 17th, 2021 | By admin | Category: Studioul de carte Daniel D. Marin a publicat cinci volume de poezie (”Oră de vârf”, 2003, nominalizare la Premiul Naţional de […]

    Citește mai departe
  • să te cunosc... 321

      cum cunoşti vîrsta copacului numărîndu-i inelele (şi pe care trebuie să-l tai mai întîi) aşa încep să te cunosc abia după ce ai plecat iubindu-ţi absen...

    Citește mai departe
  • printre prostiile... 256

    în general acceptate (dar doar ca enunț) ar fi nu contează cum arăți sufletul tău e cel mai bla dintre blablauri sau mintea ta este bla peste blablauri sau (cel mai parșiv) unde mi-a fost blablaure pentru că eu cred în cuvintele scoase pe gură de cei pentru care mor încet scheunând tot așa ne […]

    Citește mai departe
  • dacă mă va-ntreba cineva... 253

    de unde sunt voi răspunde calm din antarctica și la mirarea lui (ei) voi rămâne senin ca și când răspunsul e adevărul adevărat fără de care nimeni nu poate trăi mai ales că se referă la ceva din trecutul meu foarte trecut presupun că vor vrea explicații iar la asta sunt fenomenal inventez situații desuete […]

    Citește mai departe
  • cînd toate... 253

    sunt la locul lor dijmuind lumina firavă din sufragerie iar discuțiile arată ca o mare liniștită de pe vremea lui platon geometria e singura mea grijă cu ea îmi acopăr drumurile care trebuie să fie perpendiculare paralele doar cu ale altora pe care nu vreau să-i numesc în vreo iotă din textele mele ambițioase despre […]

    Citește mai departe