Literatura

  • selfie... 447

    sunt în viaţă. aşa sună o minciună inocentă sau o mare scuză pentru cel ce e stăpân doar pe nişte procese fizico-chimice cum poţi să fii în viaţă doar pentru că respiri, înghiţi şi elimini? o plantă se chinuie, îşi azvârle rădăcinile cât mai departe îşi întinde mlădiţele şi frunzele ea trăieşte cu adevărat şi produce ceva: oxigen o pasăre încearcă aerul cu aripa zboară de colo colo căutând hrană şi adăpost se agită, dar mai ales cântă, căci asta ştie ea să facă cel mai bine aducând slavă luminii şi bucurând sufletelor celor ce ascultă

    Citește mai departe

  • Vechi istorii din Tărâmul de Sus (3)... 494

    Vedeniile lui Harald © Daniel Onaca   Înainte de-a fi lăsat grija ținutului sveon în mâinile fiului său, bătrânul Harald fu poftit de regele Gorm la marele ospăț din toiul iernii. Principele primi cu bucurie vestea iar solii regelui s-au întors la stăpânul lor cu veste bună din partea socrului său. Când veni vremea, oamenii […]

    Citește mai departe

  • Cornel Nistea - 6 august, ziua de naștere! Un prozator implicat, cu forță, un scriitor generos 495

    Cornel Nistea s-a nascut la 6 august 1939 în satul Valea Larga (comuna Salciua, pe Valea Ariesului).           Licentiat in litere al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj. Este profesor de limba si literatura româna la Alba Iulia.           Redactor la revista de cultura Discobolul (dupa 1990).           Dupa ce în anii '80 publica proza scurta în mai multe reviste ale Uniunii scriitorilor, debuteaza in volum în 1984 cu volumul Focuri in septembrie (Editura Cartea Româneasca), drastic subtiata de cenzura de atunci.           Trece printr-un moment dificil de inhibitie, depasit cu foarte mare greutate, si prin activitatea la revista Discobolul, despre care afirma, cu prilejul aparitiei numarului 100, in decembrie 2005: "In ce ma priveste, aparitia revistei Discobolul a fost hotarâtoare pentru reactivarea conditiei mele de sriitor."           Dupa o lunga absenta, publica mini-romanul epistolar Inocen

    Citește mai departe

  • Eugen Dorcescu lângă statuia lui Mihai Eminescu... Poeme de azi și poezia de ieri sub arcadele timpului... Festivalului internaţional de poezie “Drumuri de spice” din Uzdin, Serbia, 2017 525

    Sursa: Eugen Dorcescu...

    Citește mai departe

  • Badiu Iancu: Peisaj în Retezat... 559

    Foto: Badiu Iancu...

    Citește mai departe

  • EUGEN DORCESCU, laureatul celei de-a XXIV-a ediţii a Festivalului internaţional de poezie “Drumuri de spice” din Uzdin, Serbia 485

    ...

    Citește mai departe

  • ~ᘀᗌ⌊⊙ᚻ~... 269

    Când am intrat în cameră era praf pe fotografie. Am dat să o șterg, dar nu am putut. Îmi intrase puțin praf în ochi. Bine, bine, sunt o lașă. Am plâns, okay? M-a apucat o criză nestăpânibilă de plâns și a ținut ceva. Când mi-a trecut, mi-am simțit fața împietrită de la dârele de lacrimi […]

    Citește mai departe

  • şi mă priveai cu căldură... 484

    alarma pusă la o uitare şi un sfert conţinuă să tacă nu era încă timpul ei, mai avea de aşteptat până când putea scoate un sunet dacă te uiţi la mine poţi vedea un om adâncit în visare un suflet pe care privirea ta îl leagănă şi-l creşte trecându-l nevătămat prin cercurile nopţii de fiecare dată când mă trezesc, mă lovesc de privirea ta ce mă aşteaptă cuminte în colţul ochilor ca un surâs abia schiţat numai că, asemeni prinţului din poveste mie mi-e dat să dorm

    Citește mai departe

  • şi totuşi…... 469

    toate cuvintele s-au strâns la poartă sufletului şi aşteaptă nici unul nu ştie ce, dar aşteptarea electrizează le simţi fremătând şi… aştepţi şi tu ceva trebuie să se întâmple e scris în stele numai că… stele au plecat de mult ceea ce vedem nu e decât lumina palidă a ceea ce a fost şi dacă nu mă credeţi puteţi verifică şi veţi vedea că cerul este gol nu. cerul nu este gol poate că nu mai sunt stelele pe care le vedem dar altele nevăzute le-au luat locul şi vor lumina peste mii de ani dar despr

    Citește mai departe

  • mă rog Dumnezeului din mine... 517

    şi asta nu pentru că nu vreau să-L împart pe Dumnezeu cu toată lumea ci pentru că sunt unii care se cred mai prieteni cu Dumnezeu, mai aproape de El, mai plini de cuvântul Lui aşa că-mi împart singurătatea şi tăcerea cu Dumnezeul din mine pe care îl ştiu de mic El mă cunoaşte, mă ascultă şi mă ia în braţe ori de câte ori îmi este greu Dumnezeul tuturor este o vorba în vânt Dumnezeul din mine este viu Dumnezeul tuturor este călcat în picioare de hoarde de fanatici Dumnezeul din mine îşi lasă capul pe umăr fără teamă şi adoarme ca un prunc legănat Dumnezeul tuturor este scos din viaţa lor şi alungat în piaţa publică

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile