Poezie

  • O ușoară amnezie... 154

    Unghii roșii, părul moale,Lebede pe-un lac în mare...În mare depărtare și-ntr-un loc plouat de soare.Amintiri puține, umbrele multe, Jocuri de copii pe punte...Pe puntea lacului fierbinte în luminiș de munte.Ploi mărunte, lacrimi scurteLumea pleacă și dispare...Dispare-n zare, dar toate se întorc în mare.Nu știu cât timp a trecut. Nu știu cât timp a trecut de la ultima țigară. Am stins-o acum, am uitat-o undeva sau poate că nu am mai fumat de-o zi întreagă...

    Citește mai departe

  • Corcoduș, uitarea vine!... 186

         Ușor senil prin seninătatea-i inocentă, își umblă pașii rătăcind pe câmpii încercate doar de mine. Somn puțin și multă sete îl cuprind de-o dată. Ușor își lasă spatele să alunece pe scoarță și cu gesturi fine, din greșeală, scoate vinul în loc de apă. Ia o-nghițitură, dar greșeala e sublimă. Setea trece, somnul vine, dar dorința e prea mare. Se ridică și pornește. Picioarele, puțin cam bete, îl opresc. Bagă bărbia în piept și sughiță o secundă. Pornește iarăși, cu zâmbetul pe buze. Știe unde sunt și în zig-zag își croiește drum.      Mă plimb ușor în corcoduș și-l privesc, dar nu îl văd. Îl privesc din amintire și încerc să-l conturez. Mână groasă, degete lungi cu unghii late și arcuite;  ochi profunzi, încercănați și cenușii; păru-i alunecă pe spate; barba-i deasă îi acoperă bărbia; bust bărbătesc și suflet de copil... S-au copt corcodușele prea din vreme. Parcă era martie acum.     Acum când ploaia îl așteaptă, capul cade de pe umeri. Roșul cerului se-ntunecă. Ci

    Citește mai departe

  • O adiere numita:....Afectiune!...... 173

     O mica pauza nu strica nimanui! Asadar, am reusit sa ma incadrez in aceasta zicala si cu ''ajutorul''  valurilor de ganduri si sentimente ,  au avut ca rezultat  aceasta  mica poezie de suflet. Va multumesc!   Mă simt ca într-un nor De-a ta iubire învăluit Într-un desăvârşit amor, Nemărginit şi infi

    Citește mai departe

  • Doi câte doi... 166

    (Exercițiu de imaginație: Sunteți unul dintre ei. Roșii, verzi, galbeni sau albaștrii)Mici gândaci multicolori mi se plimbă pe mână cu scop precis sa-mi sărute ochii.Ce senzație de ușor dispreț amestecându-se cu plăcere chinuitoare... Umblă câte doi, în șiruri de câte șase, în rânduri de câte trei.Merg voioși. Aproape că-i aud fredonând și fluierând cântu-mi preferat.Duc în spate fărâmițe mici de frunze de ceai și frunze de tutun uscat de soare.Îi privesc și le ghicesc traseul: mână, umăr, gât, bărbie, buze, nas, pleoape-nchise.Nici nu știu dacă mă tem. Sau mă bucur oare? Pielea-mi face riduri scurte, trecătoare. Se încruntă, se jupoaie, se miră-nloc să doară.Îmi mângâie ușor, mici locuri neatinse. Se apropie încet de umăr.Dar surpriză! Gâtul îl ocolesc și se duc în jos, pe spate. Dacă ochii sunt țelul, dacă drumul scurt indică buzele și nasul, unde-anume hoinăresc?Aștept curioasă, cu mici spasme la curbe bruște. Nu-nțeleg ce fac.

    Citește mai departe

  • Ai, mi-ai, ți-am... 200

    Ai  așezat liniștea în haos și ai așternut cearceafuri de mătase peste paturi de cleștar.Ai uns cu nectarul fericirii tale, păduri de salcâm uscat și pâlcuri de floare de colț.Ai atins cu mâna Soarele și ai împărțit lumina întunecimii, ai luminat noaptea și aprins Luna.Ai agitat oceane și ai adus, cu nefericirea-ți, uragane de preapline suferințe.Ai făcut dragoste cu marea și ai iubit vântul, ți-ai întins aripile pe cer, iar norii ți-au fost complici.Mi-au crescut multe mâini ca să îți cuprind nemărginirea, iar ochii mi i-ai îmbătat cu dragoste.Mi-ai luat durerea și ai transformat-o în fluturi nemuritori, mi-ai culcat ispita și mi-ai ars frica.Mi-ai golit invidia și am zburat tremurând după ce te-am cunoscut în luna cireșilor înfloriți.Ți-am atins complicii, care mi-au devenit camarazi fideli, cerul devenindu-mi pat.Am zburat cu pescărușii și am înotat agale cu peștișorii străvezii care ți-au inundat odată sufletul.Acum invidia crește din nou

    Citește mai departe

  • Fenomenul România vs Fenomenul Pitești... 302

         Te învârți, te strecori, te bagă la fund... Îți spală creierul și te reeducă oameni școliți în Ferentari, cu ilustre doctorate în șmecherii infantile și cu pretenții de împărați nedescoperiți. Călăi de primă mână, neprimind în prealabil "reeducarea salvatoare". Călăi cu scop precis de a-ți șterge credința în suprem - în superior ceresc, în Dumnezeu, în arhitecți supremi, în orice e dificil de folosit ca manipulare și de a-ți introduce în loc munca în folosul patriei, a societății înconjurătoare, de preferat cea a voluntariatului - sunt și acum. Sunt urmașii celor de atunci. Diferit stil de cel apus, totuși. Sub un alt nume, al democrației, comunismul își continuă mersul firesc al lucrurilor uitate. Violența și înfometarea cruntă a maselor este înlocuită acum de psihologia timpului insuficient, a gândirii limitate și impulsive. Dar ce se face acum democrația, când comunismul este din ce în ce mai regretat?      Aceeași Mărie, cu o altă pălărie...

    Citește mai departe

  • Aprilie, noaptea...... 263

         Indicatoare ghidându-mă spre tine... Le întorc, le mut, mă rătăcesc în frigul nopții și în ceața care cade peste mine. Bufnițe fredonând melodii macabre și strigătele de ajutor ale oamenilor rătăciți înaintea mea pe aici, sunt sunetele ce-mi zbiară-n urechile-mi tăcute. Femei cu capetele acoperite de baticuri sinistre și câini ce latră a pustiu, sunt peste tot în juru-mi. Te caut din priviri, dar felinarul cu lumină gălbuie din capătul aleii este tot ce disting. Mi-e străină strada asta, dar totuși parcă vine din trecut.     Mașini rablagite și biciclete ruginite... Canale descoperite și borduri ciobite... Mirese rătăcite cu chipuri obosite... Mi-e groază, dar merg înainte. Frig, frică, miros de oameni înghețați de vreme, hoituri la margine de drum. Se aud niște zgomote străine. Zgomot de femeie, de tocuri vulgare pe asfalt. Trece grăbită pe lângă mine de parcă ar ști drumul. O urmăresc, știu unde merge... Ajungem la indicatoarele mele, la răscrucea drumurilor vechi. Fără să e

    Citește mai departe

  • CITIND UN MÂINE... 223

    CITIND UN MÂINEAscult de-atâtea ori,De-atâtea ori,Că sunt doar om,Să vin cu voiŞi ţara s-o împart.Robot eu doar eram,Credeam ziuaCu pasul fermRotind o noapteŞi-n ochiul de departe.Am ars utilităţiSterilizândPagini inutileCe corectam febrilŞi-n vieţi de moarte.Mereu eram doar euCitind un mâine,Profesor corector,Doar un punct greşitŞi-atunci aş fi murit

    Citește mai departe

  • gaură în apus... 175

    Am prins un miros de oameni imbicili ce uită să-și agațe paltoanele în cuiere și-și lasă umbrelele pe-afară să se usuce, în ploaie. Străzile-mi devin neoane colorate și merg în zig-zag să nu le sparg, am ajuns la concluzia că-mi plac neoanele și mai ales, cele colorate, deci am ajuns să cred că-mi plac culorile. Aștept carourile cămășii să se decoloreze să-mi intre în piele și să intru astfel în rândul oamenilor tatuați. 99% din lucrurile care mă îngrijorează nu se întâmplă niciodată. Cum ar fi să am o casă de vacanță, să o numesc casă de vacanță, dar să fie singura mea casă, la malul mării, departe de oameni și din ce în ce mai aproape de rechini. Aș face un ghiveci din rechin

    Citește mai departe

  • Dor de primavara, dor de iubire, Dor....... 197

    - Primavara,chiar esti tu? DA! E chiar ea! Si nu vine singurica, ci cu o vasta putere de a ne incalzi inimele si sufletele cu caldura ei, la propriu si la figurat, in acelasi timp! ...

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile