În dreptul constelaţiei copilMereu revenim în rotaţiiCa un nor captatorOpreşte porneşteFir să deşirDin al nopţii mosor.Nesfârşitul din noiE util DragosteiCu speranţa sorţiiUnicului fruct roditorNăscutul sfântÎntr-o noapte de dor.AziEu sunt un fruct subtilTrecut prin luminaţiiSmerită-ntr-un decorFemeie-mamă-bunicăŞi-o soră-ntr-un cor.
Citește mai departeÎmi este, mamă, dor de mine,Iarna mă caută pe sub zăpezi,În gard a îngheţat şi poarta,Cioplind ospeţe de livezi.Ascultă liniştea din plete seara,Arcuşurile cum ţin vântul,Mai mătur de omăt cărarea,Sub ochiu-ngenunchind omătul.Auzi cum bocetul de iarnăCu mânjii şterge coasta crengii,Cum mâna copitând o goarnă,Va croşeta din aţele ferigii.
Citește mai departeSansa la viata !!! Buna! Numele meu este Alexandru Marian Ciocoiu, sunt nascut in data de 26 iunie 2007. Anul acesta in urma unor mari dureri de cap mami si tati m-au dus la doctor unde dupa multe drumuri obositoare am fost diagnosticat cu tumoare la creier. Am fost operat la spitalul Arsenie Bagdasar din Bucuresti. Bunul Dumnezeu mi-a dat sansa la viata, operatia fiind o reusita, dar dupa analizele facute s-a depistat ca aceasta tumoare este cancerigena si singura mea sansa la viata ar fi un tratament cu citostatice la o clinica din Viena. Din pacate parinti
Citește mai departeCand iubesti cu adevarat, este imposibil sa nu suferi… In orice situatie, chiar si atunci cand razi, exista un strop de tristete din cauza vietii nedrepte care te loveste atunci cand te ........................................astepti mai putin. Se spune ca lacrimile purifica… Purifica, ce anume? Ca eu nu prea imi dau bine seama… Sufletul?! Hmm...… Cand este inundat de lacrimi se inneaca, nu te mai lasa sa respiri, te omoara incetul cu incetul, te distruge… Oare aceasta distrugere a personalitatii si persoanei reprezinta cu adevarat purificarea
Citește mai departeImi doresc ca orice om, Sa traiesc viata ca un pom Falnic, plin de fantezie, Sa domnesc peste vecie. Dar odata si odata, Mi se v-a deschide o poarta Poarta portilor in cer, Printre stele,
Citește mai departeCu prilejul venirii inceputului de luna, m-am gandit ca ar fi atat interesant cat si nou pentru blog, cat si pentru noi toti, de a incepe noi postari ce au ca simbol POEZIA. Si nu orice poezie, ci poezii de inima, dor si in special de suflet! Poezii de creatie proprie.......... Sufletul de nu ar fi el...... Sufletul, de dor imi plange, De amor si deznadejde Prin a veacuri
Citește mai departeIata ca am ajuns sa folosesc si acest cuvant ,,violare'', insa in scopul bun de a pune in evidenta si in balanta in acelasi timp privirea si modul de a intelege ,,aceasta arta''! DA! Privirea este o arta ce multi putin o inteleg, sau chiar deloc, dar bucuria acestui dar de a intelege si descoperi lumina ochilor celui de langa tine, nu poate decat sa intelegi mult mai bine si mai profund societatea si in special oamenii societatii.Surasul fiecarei priviri ale noastre nu poate decat sa incalzeasca si sa dezmierde sufletul celui de langa tine, cat si bucuria de a fi aproape langa tine! Deci......Privirea este comoara sufletului, comoara ce multi o doresc, dar multi nu o inteleg, como
Citește mai departeDA!.... a venit ziua zilelor!.... o zi ca orisicare, dar cu o insemnatate profunda si plina de amintiri ce imi rascolesc gandurile si sentimentele, dar care ma face sa rad , sa zambesc, pentru ca viitorul e in fata!Un viitor poate frumos...., poate mai putin placut, dar stiu ca avand alaturi familia, prietenii, si nu numai, ma fac sa-mi spun in minte...:,,E prea frumoasa, si prea placuta viata asta, ca sa pot irosi vreo zi, o secunda din ea!'' Multumesc inca o data familiei, prietenilor si celorlalti care mi-au fost, imi sunt , si imi vor fii aproape!! Cat si increderea primita de la voi!!! LA M
Citește mai departeM-ai oprit cu toamna în privireDe mi-au rămas aripile pe fruntea taŞi-am învăţat să coacem flori de soareÎn mâini, când iarba se-odihnea.Şi dacă-n clipa asta ne-am găsit în soartă,Ne-a dăruit un bulgăr de petaleSfârşitul iernilor şi-l poartăCa pe-o icoană în toamnele tale.
Citește mai departeAscult cum cade o privireÎn liniştea pietrei din noiCum adunată-n snopii cruziTace-o vioară peste duzi.Mi-aştept privirile-napoiŞi-nchid câmpiile în mâiniCu orizonturi necuprinseCu ciutura fântânii neatinse.
Citește mai departe