Peisaj... 226
- Poezie
- 23-11-2023 10:34
În vârf de munte, prin lumină, pădurea piaptănă cerul. (2023) ...
Citește mai departeÎn vârf de munte, prin lumină, pădurea piaptănă cerul. (2023) ...
Citește mai departemuzica: Codruţ Croitoru text: Marius Ionescu Cândva mai demult, Pe-o noapte albastră un înger din cer venit Mi-a spus aşa: "Te rog să nu plângi, hai, uită tristeţea! Portile s-au deschis Spre-o lume de vis..." Cu vocea lui caldă-mi soptea Spre el ma chema, si zambind imi spunea Refren: "Hai în lumea basmelor Haide cu mine-acum şi-mpreună-om învăţa cum să fim mai buni Hai în lumea basmelor Haide cu mine-n zbor şi ai să vezi cerul senin cum va veni în zori" De-atunci tot mereu în nopţile triste, la vorbele sale eu din nou mă gândesc...
Citește mai departePrivire-napoi Peste toamna trecută Cântec din frunze În pădurea tăcută... Dintr-un calendar aştept încă o dată; să revină-n dar iarna întârziată. Sosesc într-un stol gânduri dintr-o vară şi vor să le-aştept pe-un peron de gară
Citește mai departeCând totu-ncepe cu "A fost odat' îţi pui un mare semn de întrebare şi îţi repeţi din nou şi prin urmare "Oare povestitorul n-a visat?..." Şi dacă e sau nu-i adevărat, te copleşeşte marea ta mirare, îţi pui un mare semn de întrebare când totu-ncepe cu A fost odat' Şi dacă totul este doar poveste de ce n-ar fi şi cu adevărat oare contează ce a fost şi este sau amintirea care joacă feste Când totu-ncepe cu A fost odat...
Citește mai departefiul zise tatălui bombănind: m-am săturat să tot bombăni (ba) că m-am sculat târziu (ba) că n-am făcut aia ori cealaltă fii mulțumitor că m-am trezit bine că pot și că vreau! tatăl își îmbrățișă fiul zâmbind: văd că-s dezordonate (prin casă) mulțumirile – vino să vânăm (pe-afară) prada zilei de azi fiul își luă […]
Citește mai departecana mea cu rana ei este foarte frumoasă colega mea zice s-o arunc că-i urâtă.. – cum să beau dintr-o cană ciobită – dar dacă frumusețea este în ochiul privitorului a bea din rana ei este o oblojire
Citește mai departede unde cai? a ruginit copita motorului suflați aici – a zis polițistul până se face verde iarba cailor sălbatici am deschis geamul chiar înainte să vină trebuia vântul să-mi mute din locul ei șuvița – praful dădea din copite sub bicele ruginite și ele ale frunzelor de toamnă vă expiră asigurarea vă ruginesc farurile […]
Citește mai departestingerea ploapelor e o altă lumină nu intră `nauntru se revarsă `nafară lumina (mea) – atingere tandră a oamenilor a lucrurilor ce-și întind înspre încolo existența umbră tot mai lungă de ceasuri apuse îngemănarea aia țărmul ăla dintre sfârșit și început.. rana aia a separării.. dâră de cuțit a unei linii trase trasă de timp […]
Citește mai departe„Tania Ionașcu, bunica mea. O biografie basarabeană”, de Cristian Mungiu, este cartea aceea pe care vrei s-o citești înainte de a vedea filmul. Mai precis, cartea pe care, citind-o, vezi și filmul.
Citește mai departese auzea doar spargerea seminței durerile facerii urlă-n secundă minutul dă naștere orei ceasurile întinse la soare spălate de trecut se pregătesc pentru mâine noi ne ținem de mână în jurul pământului alergăm invers ca să (ne) scădem viteza din pulsul planetei.. am adunat toate minusurile vieții grămadă și cu aparatul de sudură al acestor […]
Citește mai departe