• semnul... 145

    mă mut dintr-o clădire în alta cu fotoliu interior cu tot cu bibliotecă din dileme de puzzle nerezolvat în dileme ca niște mâzgălituri iscălite  în loc de semnătură fac ture dintr-o cameră-n alta și-adun ghem kilometrii de conversații și tăceri certate `mbufnat când cu oamenii ce ne încercuiesc din varii motive când traduceri de cutii […]

    Citește mai departe
  • Ne învârtim în cerc. Hora durerii în cuplu... 187

    Îmi vin la terapie de cuplu chiar și tineri îndrăgostiți, valsând prin iubirea romantică de început, îngrijorați că atunci când se ceartă, se prăbușesc. Cei mai mulți dintre clienții mei sunt însă oameni aflați în al doilea stadiu al relației lor, care s-au prins că nu sunt atât de asemănători cum au crezut și care […]

    Citește mai departe
  • mutarea... 140

    și într-o zi nu m-am mai dus la muncă nici n-am sunat să îi anunț ceva n-am vrut să-i mint că m-ar durea iar capul sau aura deasupra nu mai sta m-am dus pe-un umăr de pământ cu iarbă mare și m-am înfipt cu omoplații-n ea cum legi un ștecher viu de o splendoare să […]

    Citește mai departe
  • fereastra... 139

    stăm uneori la ferestrele tale închise și pe dinafară și pe dinăuntru nu-s de vânzare nu-s scoase la licitație și încă nu li s-a rupt eticheta de ore libere ca niște cuiburi de odihnă pe ramurile timpului oaze de apă la umbră în deșertul mișcător al clipitei își freci sufletul de sufletul meu la răstimpuri […]

    Citește mai departe
  • Te-am ales ca să cresc... 169

    Îți amintești cum îți priveai jumătatea atunci când v-ați îndrăgostit? Ca pe un om frumos în toate felurile, plin de calități, cu care te asemănai perfect și care îți oferea exact ceeea ce îți lipsise dintotdeauna, așa-i? Ei bine, o să te cam supăr, dar trebuie să-ți spun că rareori avem creierul mai prăjit ca în fuziunea […]

    Citește mai departe
  • ~ c u ~... 140

    vezi drumul ce șerpuiește dealurile turmelor de oi din dreapta spre culmea soarelui ce dansează cu învârtirea hora lui nesfârșită e rândul nostru să ne zâmbească e rândul nostru să pășim afară din somn și din noapte să pășim afară din visul adormit al întunericului spre zăpada luminoasă a zilei vezi aleea dintre pomi ce […]

    Citește mai departe
  • ziua din nou... 144

    trans-pusă în ghilimele – observ-o atentează la detaliile norilor la forma lor împinsă de vântul accelerat al cerului mâzgălit cu albastru și negru și gri stejari ce cresc pe tăcute marginea drumului străjuind putrezirea frunzelor ce fac de mâncare ierbii ce va să vină la primăvara vârfurilor pomilor rotunjite de maroul oxigenat ce nu vrea […]

    Citește mai departe
  • N tautografic... 131

      Nopţile negre  negau nimbul nostru... Nebunia noastră  n-avea nicio noimă... Nebunii neprihăniţi  n-aveau notoria neomenie Nici nu-i necesară... ...

    Citește mai departe
  • Mâine, mâine, poate mâine... 176

    Am terminat de citit cartea Gabriellei Zevin cu un sentiment de împlinire și de liniște. O oră mai târziu pufneam în plâns pentru ceea ce ar mai fi putut să fie. Pentru ce fusese amânat și nu se întâmplase între personajele principale ale cărții, în periplul lor dintre copilărie și maturitate. O carte despre gameri […]

    Citește mai departe
  • Iluzie de sport extrem... 135

      Într-o zi atârnam de un colţ de suflet şi mă pregăteam de avânt în hăul unei amintiri (n-aveam funie; se dădea la pachet doar cu săpun...) Într-o noapte atârnam de o amintire şi mă apăram de vântul marilor despărţiri (de unde paraşută?!?... ce s-a dat,... s-a dat!...) ...şi tot aşa până în ziua aterizării pe pământul amintirilor promise...

    Citește mai departe