• ciobirea... 133

    cana mea cu rana ei este foarte frumoasă colega mea zice s-o arunc că-i urâtă.. – cum să beau dintr-o cană ciobită – dar dacă frumusețea este în ochiul privitorului a bea din rana ei este o oblojire

    Citește mai departe
  • ropotul cailor actuali... 134

    de unde cai? a ruginit copita motorului suflați aici – a zis polițistul până se face verde iarba cailor sălbatici am deschis geamul chiar înainte să vină trebuia vântul să-mi mute din locul ei șuvița – praful dădea din copite sub bicele ruginite și ele ale frunzelor de toamnă vă expiră asigurarea vă ruginesc farurile […]

    Citește mai departe
  • refuzul ochilor închiși... 127

    stingerea ploapelor e o altă lumină nu intră `nauntru se revarsă `nafară lumina (mea) – atingere tandră a oamenilor a lucrurilor ce-și întind înspre încolo existența umbră tot mai lungă de ceasuri apuse îngemănarea aia țărmul ăla dintre sfârșit și început.. rana aia a separării.. dâră de cuțit a unei linii trase trasă de timp […]

    Citește mai departe
  • Cartea pe care, când o citești, vezi și filmul... 136

    „Tania Ionașcu, bunica mea. O biografie basarabeană”, de Cristian Mungiu, este cartea aceea pe care vrei s-o citești înainte de a vedea filmul. Mai precis, cartea pe care, citind-o, vezi și filmul.

    Citește mai departe
  • (cu) viteza sunetului... 151

    se auzea doar spargerea seminței durerile facerii urlă-n secundă minutul dă naștere orei ceasurile întinse la soare spălate de trecut se pregătesc pentru mâine noi ne ținem de mână în jurul pământului alergăm invers ca să (ne) scădem viteza din pulsul planetei.. am adunat toate minusurile vieții grămadă și cu aparatul de sudură al acestor […]

    Citește mai departe
  • dimineața... 247

    se crapă de ziuă pe tăcute precum a făcut catapeteasma vremii de când lumea doar soarele îi intră-n ochi bradului și umbra unui copil se joacă între vis și trezire trei brazi au devenit masă și-o cloambă ‘nrudită sprijin șederii se crapă de ziuă în liniște cocoșii stau și ascultă cum timpul ne face loc […]

    Citește mai departe
  • Daca mana ta... 151

    DACĂ MÂNA TA TACE E PENTRU CĂ E O SCOICĂ ce-şi ascunde secretele şi amintirile ca într-o valiză venită dintr-un lung voiaj de pe mare... Dacă mâna ta vorbeşte, e pentru că e un val care urlă din adâncul amintirilor mesaje de luat aminte şi de învăţat din stele... Dar mâna ta  nu era decât o amintire care n-a mai avut ce rosti şi tăcu întru eternitate...

    Citește mai departe
  • Tanka... 239

    Foarfeca din vânt rupse florile din noi lăsând iarba rea Sufletul mai aşteaptă primăvara veşnică În imagine: tabloul "The Sorrow" de Windy Bircu ...

    Citește mai departe
  • Condamnați la lumea dintre failibil și definitiv 143

    Deciziile Justiției sunt failibile (sunt oameni la mijloc), dar definitive. Un judecător sau un complet de judecată se poate „ascunde” după probele prezentate, după modul în care a fost alcătuit dosarul. Procurorii pot spune că ei au făcut toată treaba perfect, dar că decizia e a judecătorului; ei au pus pe masă tot ce era nevoie. 

    Citește mai departe
  • Tanka... 196

    Pregătit de ani,gândul pânza-şi ridică şi plecă la drum... Amintirile nu-şi ştiu  musafirul istovit... Ima...

    Citește mai departe