Litere

Lily --> Music(#50)

Recent am terminat de citit(din nou) cartea It Ends With Us de Colleen Hoover.Exista un personaj in carte pe nume Lily..Erm,coincidenta total,am gasit o melodie cu numele Lily(Alan Walker, K-391 & Emelie Hollow).Nu au legatura,doar ca na a aparut la momentul potrivit.Am reusit sa scriu cateva cuvinte despre carte si am ascult melodia pe repeat...Cred ca deja am memorat versurile...?Nu sunt obsedata.JUR!Dar asa fac tot timpul cand gasesc o melodie care imi place foarte mult.Inainte de Lily a fost Poem de The Motans si Irina Rimes...Inainte de Poem a fost Love Somebody de Lukas Graham..Inainte de Love Somebody a fost Fire on Fire de Sam Smith..Si tot asa..And the show must go on!??Poate,daca continui sa ascult melodia ,reusesc sa scriu recenzia asa cum trebuie...Asta in caz ca nu incep sa cant si sa dansez prin camera ?Glumesc...Cred.?

O vizitatoare harnică - mierla

Mierla, în căutarea cântecului pierdut

Articol

Hector și târfa Medalia de bronz pentru întâietate Întotdeauna, amice, câştigurile sunt mici şi pierderile incalculabile, spuse mecanicul. Pentru o clipã, ţi se pare cã ţi-a surâs norocul, cã ai dat lovitura, pentru ca imediat dupã asta sã realizezi cã niciodatã nu va mai fi ca înainte, cã totul s-a nãruit ca un castel din cãrţi de joc. Se rupe ceva aici, înãuntru, oricât ai crede cã eşti de tare. Îmi amintesc de un tip teribil, un dur adevãrat, care a câştigat cursa asta acum patru sau cinci ani. Dacã n-ai fi ştiut despre ce este vorba, l-ai fi putut lua drept un bãtrân obişnuit, un pierde-varã, cum sunt atâţia. Venise cu o şalupã grea, pentru mare, şi nu te-ai fi aşteptat sã se înscrie şi el, ştii, nu aveau cum sã treacã peste toate pragurile. Dar bãtrânul susţinea cã ambarcaţiunea lui are pântecul moale şi elastic, ca al unei femei tinere, şi spunea sã nu ne amãgim cã-i orb numai pentru cã îi lãcrimeazã ochii mari şi albi ca fundurile unor ceşti de porţelan, pentru cã, în reali

Pe tărâmul poeziei. Un poet în zece poeme/ Sur la rivage de la poésie. Un poète en dix poème, proiect cultural în cadrul Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba Iulia de promovare la nivel internațional a culturii scrise. Atelier de traduceri, traducător

Articol

Capitolul treisprezece: 09.00 Un copil gol, foarte mic, atât de mic încât faptul că îşi foloseşte propriile picioare pare aproape imposibil, aleargă pe trotuarul inundat de zăpadă. Aleargă cu disperare, înfricoşat. Din când în când priveşte peste umăr fără să se oprească. Nu îl urmăreşte nimeni. În mână un ţine un dop de la un termos. Ninge uşor, apoi din ce în ce mai tare, viscolit, cu ace de gheaţă şfichiuitoare. La început strigătul copilului nu se aude, apoi poate fi perceput ca o vibraţie secretă, ca o senzaţie de nelinişte întipărită în formele sticloase şi nesigure ale dimineţii, ca un ţiuit al unei ţevi îndepărtate, într-un zid dintr-unul din blocurile aflate în apropiere. Pe măsură ce oboseşte, picioarele i se împleticesc, mâinile îi bat dezordonat prin vârtejurile alburii, încercând să se agaţe neputincioase de ceva, de orice, poate de gâtul nevăzut al unei doici, poate de alte mâini care îi fac semne, vino cu noi, vino cu noi, hai vino mai repede, vino, este evident că î

20:13

Se lăsă noaptea peste locul nostru de întâlnire și trecură ani de ploi până să conștientizăm că ne este tare dor să ne prăjim sub un soare doar al nostru. Se vărsă cutremure peste întunecatul pământ și s-au scurs vieți de oameni, pentru ca noi doi să ne putem vedea. S-au iscat furtuni în mințile unora când au auzit timpul venind în pas alert. Noi am rămas ficși fără măcar a clipi. Ne-am schimbat doar numele, tu ai devenit tu iar eu, eu. Ne-am schimbat locația. Tu acolo, eu aici. Dar noi? ”Noi” nu ne vom schimba niciodată.

Articol

Capitolul patru: 19.30 Iată că am ajuns la al patrulea capitol al relatării mele şi nu pot să nu sesizez că lipseşte ceva. O să spuneţi că fac o asemenea remarcă numai pentru a evita criticile voastre sau pentru că mă tem ca nu cumva contribuţia importantă pe care o aveţi la conturarea superbei noastre metafore, aflată deocamdată în construcţie şi având până acum doar splendoarea brută a unui şantier dezordonat (gândiţi-vă la imaginea dezolantă a materialelor aruncate de-a valma, a schelelor putrede şi a gropilor inutile pline cu varul murdar destinat pereţilor ridicaţi numai pe jumătate şi abandonaţi fără noimă în peisajul urban infestat de nenumărate alte asemenea structuri - ambiţioase, , dar imposibil de dus până la capăt în absenţa unor planuri clare, unor muncitori calificaţi şi a unor sume de bani), să nu depăşească scânteia plăpândă a propriei mele inspiraţii. O să vă imaginaţi, poate, că vreau să mă disculp pentru sărăcia mijloacelor literare care îmi stau la dispoziţie. O

Articol

Aberaţia X roman de Gabriel Bădică România, mileniul trei Prima parte: Violenţa de sâmbătă seara Motto: “De ce te frămânţi? Omenirea a eşuat de mult în a descoperi cauza lucrurilor. Viaţa este rodul imaginaţiei confuze a unui bătrân sclerozat şi alcoolic care adună chiştoace de prin parcuri... De aceea, dacă mai crezi în existenţa unui sens superior al vieţii, fă bine şi nu o mărturisi niciodată în faţa celor care par interesaţi de ciudatele tale derapaje intelectuale...” Manualul piemontez de supravieţuire Capitolul unu: 17.30 Povestea asta se explică prin faptul că pot să scriu numai după ce pornesc discul vechi cu Vivaldi. Pe care, hotărât lucru, îl detest, ceea ce este valabil şi pentru poezia sau sporturile cu accent hibernal. Urăsc iarna convenţională, cu toate accesoriile şi fantasmele ei. Specialitatea mea sunt avalanşele. Aşa că, dacă se aşteaptă cineva la o feerică prezentare şecspiriană a celor două zile de decembrie în care am simţit pentru prima

Articol

Partea a doua: Bătălia finală Motto: “ Ştii ce? Ia nu mai căuta cauza lucrurilor!” Manualul piemontez de supravieţuire Capitolul unsprezece: 00.30 Cei doi trans-sexuali se adăpostesc într-o staţie de autobuz ca două boabe într-o păstaie. Ninge infernal şi roz precum în lirica fracturistă a poetului Marius Johanusz. În jurul transparentei carapace de plexiglas, peticită cu afişe sfâşiate, becurile cu neon pâlpâie îndepărtat în oraşul pustiu şi sinistru. Sinistraţii, aşezaţi pe băncuţă, meşteresc la Motorola câteva clipe fiecare, până le îngheaţă degetele. La intervale regulate de timp Motorola trece din mână în mână. Atunci degetele lor se ating, transmiţând o undă de solidaritate profesională. -Dacă nu-i dăm de cap trebuie să mergem la sediu şi să raportăm. Până ajungem se face dimineaţă... şi ne trezim şi scoşi pe tuşă pentru că ne-am băgat unde nu ne fierbe oala. Mai mult, în lipsa noastră zona rămâne descoperită... Înseamnă să părăsim postul... Să dezertăm temporar... Ş

Fiicele războiului de Dinah Jefferies – Editura Nemira – noutăți editoriale

Fiicele războiului, de Dinah Jefferies – Editura Nemira – noutăți editoriale FRANȚA, 1944 – Unele secrete nu dispar niciodată Undeva, în