... boss-ul metroului pe care scrie PRECIZIEI închide ușile când mă aflu la doi metri de vagon. Dacă aș fi fost mai tânăr și mai bucureștean, aș fi țâșnit ca într-un film cu Tom Cruise
Citește mai departea trilac as someone said... ...
Citește mai departeori de câte ori răsfoiesc paginile internetului văd mereu noi şi noi ipostaze în care mi-aş fi dorit să mă regăsesc nostalgii, remuşcări, obsesii, încrâncenări, temeri şi dorinţe surde mă apasă astfel încât viaţa se strecoară pe sub usă fugind cât mai departe dar în momentul când deschid radioul uit că nu sunt singurul care ascultă şi trăiesc măreţia muzicii fără remuşcări sau regrete indiferent câţi oameni ascultă în acelaşi timp o carte deschisă mă răpeşte şi nu îi opun rezistenţă chiar dacă ştiu că nu sunt nici primul şi nici ultimul din viaţa ei pe pământ ş
Citește mai departe„Citesc, citesc. Lectura este evaziunea mea, lașitatea mea cotidiană, justificarea incapacității mele de a lucra, scuza pentru toate, vălul care-mi acoperă eșecurile și neputințele.”(Emil Cioran) Fiindcă afară nu este o vreme tocmai prielnică pentru plimbare, m-am gândit, știind că vă plictisiți în casă, la câteva cărți pe care le-ați putea începe. 1. Muntele vrăjit, de Thomas Mann Un tânăr inginer, în vârstă d
Citește mai departeAm adunat fotografii din parcuri postate pe acest blog în luna aprilie, de-a lungul anilor. ...
Citește mai departeBucureştiul fanariot. Biserici, ceremonii, războaie de Tudor Dinu (Humanitas, 2015) este primul volum al unei lucrări vaste care îşi propune să prezinte viaţa Capitalei valahe în secolul fanariot. Autorul adoptă din capul locului o perspectivă mai degrabă neutră (strict cronologică) faţă de orice teorii istorice asupra epocii respective; se ştie că destui istoriografi contestă legitimitatea unei asemenea periodizări şi privesc epoca în cauză mai degrabă ca pe un artefact al cercet
Citește mai departefericiţi cei ce vin împreună pe calea vieţii căci viaţa nu-i va despărţi sau chiar dacă o va face, nu va reuşi pentru mult timp sau poate că asta nu e decât o poveste în care vrem să credem sare de Himalaia, Macron bonsoir, hoţi de buna credinţă, apocalipsă în gări, pe peroane oamenii urmăresc trenurile care-i poartă către alte euri cări oricat ar părea de nebunesc, oamenii nu părăsesc peronul vieţii decât la ultima staţie, acolo unde îţi laşi amintirile la bagaje şi te sui în ultima răsuflare cu regret
Citește mai departecredeam că-s untdelemnul din borcan când într-o zi m-a oglindit o lingură îngustă ca un harpon în apa din ocean cu vârful lui să muște dintr-o muscă credeam că zbor și bâzâi libertăți și albie sunt sub râurile vieții în coaja de mumie a altor dăți găsit-am acru numele dulceții.. credeam că micul meu e-un […]
Citește mai departepe drumurile mele umbli câteodat` și ba suspini ba plângi ba îmi zâmbești eu când te știu când nu te recunosc și nici nu pari a fi deși tu ești și totdeauna-i câteodat-ul meu pe drumurile tale largi poteci cărări înguste-n înțelesuri meșterești și-arareori m-abat spre tot mereu tu vrei să vreau să plângem amândoi […]
Citește mai departe