La capătul pistei: Iacării Acrobaţi! Din 2007, Ioan Postolache, Dan Ştefănescu şi Dan Conderman scriu pe cer cu aripi de YAK 52 TW şi mii de ochi descifrează cu plăcere slovele astfel aşternute. Când YAKurile îşi iau avânt de la capăt de pistă publicul este străbătut de un freamăt, de un murmur aparte. La fiecare … … Citește în continuare →
Citește mai departeNu apucăm să spunem: „SU31”; mai iute chiar decât ai zice „COBRA”, Jurgis Kairys se află deja la verticala aeroportului Băneasa. Camerele foto pornesc într-o urmărire cu mişcări frânte, întoarceri şi răsuciri bruşte: atenţie la întinderile musculare! Nu că i-ar mai păsa cuiva… Cadrul să iasă! Cea mai vânată cobră din istorie… My first! Shooting … … Citește în continuare →
Citește mai departeCe este viața? O întrebare ce îi putem găsi răspunsul.. Viața e ceea ce suntem în fiecare zi, ceea ce simțim în fiecare zi, ceea ce vedem, auzim, simțim, vorbim în fiecare zi, minută, secundă... Viața poate fi și bună și rea, dar mai des rea. Viața mai este și o carte pe care o scrim fără a avea sfîrșit pînă într-un moment cînd dispărem odată cu ea. Viața înseamnă riscuri, căderi, coborîri, ridicări, timp frumos, timp urît, durere, fericire, dragoste, ură și sfîrșit... Viața este o călătorie, pentrucă niciodată nuștim drumul unde vom ajunge și cît de lungă sau scurtă va fi... Viața e o floare frumoasă, dar uneori un spin întunecat și aspru... Viața e ceva ciudat ce e amestecată cu lacrimi, suferința, dragoste și fericire... Viața e ca o enigmă niciodată nuștii ce te paște după orizon. Eric-Emmanuel Schmitt spune-a că "viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezînd că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotr
Citește mai departeBaltic Bees a luat fiinţă în 2009. La început au fost două avioane… De atunci povestea a crescut frumos, iar ce pot face ne încântă mai mult cu fiecare show aviatic. Mulţumim pentru dansul printre nori, Baltic Bees team! Valery Sobolev, Anatoly Perekriostov, Artyom Soloduha, Igor Yudkin, Alexander Zarinsh şi Robert Andrejev. Mai multe fotografii>>> … … Citește în continuare →
Citește mai departe20 iunie, ora 8.30 Plini de entuziasm, ca de obicei, ne numărăm zâmbetele: sunt toate! Mai puţin al lui Tibi, care s-a văzut reţinut de un oponent fără milă, dar pe care va şti să-l înfrângă până în partea a doua a zilei. Salutăm oameni dragi, facem cu ochiul păsărilor ale căror fuselaje sclipesc voios … … Citește în continuare →
Citește mai departeWeek-end… Ca de obicei, sfârşitul de săptămână aduce cu sine un semn de întrebare: Unde mergem?! Nici departe dar nici prea aproape, să fie interesant şi rapid. Ideea vine, de această dată, de la radio. Slănic! Atât de aproape şi, fără scuză, uitat de cugetul meu. Slănic, zic! Salină, mi se răspunde. Salina să fie … … Citește în continuare →
Citește mai departeMereu te-am visat stand la bratul meu, cu zambetul implinit pe buze. Mereu te-am vazut zambind si niciodata nu mi te-am inchipuit suparata, intr-o veranda a sufletului tau. Te ascult scriind, si te vad prin cuvinte ce mi se par cunoscute. Ochii tai imi amintesc mereu de marea ce imi reda liberatea de a cunoste si de a visa mana ta ce imi mangaie pometii. "Odihneste-ti obrazul in palma mea" dupa cum spunea Naidin si viseaza-te ca in bratele mele iubirea lui nu mai e atat pe puternica pe cat credeai. Incearca sa ma cunosti si vei descoperi cartea vietii tala, impreuna cu basme si povestiri ce nu credeai pana in momentul in care mi-ai dat sarut, ca exista. Esti si desteapta si frumoasa dupa cum ziceai si iti confirm, desi probabil nu ai nevoie de cuvintele mele. Insa ce nu stii e ca, pe langa faptul ca insipiri cele doua caracteristici, tu induci si copiarie, ceea ce multi dintre oameni uitam. tu induci si stare de bine, iuduci pozitivism si din glasul tau dese ori auzi o vioara ce te li
Citește mai departeMomentele traite alaturi de el erau magice. Facea ca intregul meu univers sa se invarta in jurul lui. Ma facea fericita. Foarte fericita. Zambetul lui era mai stralucitor decat soarele insusi. Bataile inimii lui ma faceau sa tresar. Fiecare secunda cu el era ca o gura de aer revigorant pentru mine. Bratele lui puternice ma strangeam la pieptul lui. Ma simtem in siguranta alaturi de el. Energia pozitiva pe care mi-o transmitea rasul lui m-a facut sa ma simt gata sa plec cu el, oriunde, daca mi-ar fi cerut-o. Dupa putin timp, am plecat spre ceilalti. Nu marea le-a fost mirarea sau cel putin asta credeam eu, sa ne vada tindandu-ne de mana. Desigur, remarcile motanesti ale bromance-ului Larry Stylinsom nu au contenit sa apara si aveau o rapiditate, incat Zayn raspundea cu incetinitorul tuturor. Fratele meu, isi petrecea timpul cu Ramona. Ciudat. Nu stiu cat de incantat de asta era Niall, dar ma rog. Nu cred ca el l-ar considera pe micutul meu frate un concurent la inima prietenei mel
Citește mai departeSe zice ca la 40 de ani devii mai intelept.Mare jmecherie e formularea asta cu 'se zice' :) Nimeni nu-si asuma nimic.Si e firesc :)Ma intreb...daca la 40 e a doua tinerete, la 50 o fi a doua maturizare si tot asa ...la 60 a treia tinerete si la 70 a treia maturizare?!Ca pe mine nu ma duce mintea mai mult de atat :D :D :D O vreme am cautat sa ma gasesc in cei de pe langa mine.A fost nasol/frumos/exuberant si in acelasi timp, dezamagitor.Nici nu stiu ce mi-am putut inchipui...fireste ca nu m-am gasit in nimeni.Si in nimic.Incapatanarea m-a facut sa o lungesc pana la epuizare.Cred ca nu pot sa schimb directia decat daca empiric am verificat tot ce credeam ca e optiune. De astazi am hotarat sa ma caut in mine.Sunati la sonerie pliz :p
Citește mai departeMi-e poftă e aripioare rumenite cu salată de roșii, mi-am zis eu acum două zile. Și nu era să stau cu pofta-n mațe, să mi se streseze stomacul și să visez pui care dansează turbat în jurul meu toată noaptea, dimineața și după-amiezele între 15 și 17... Am organizat o excursie în minunea de magazin numit Lidl, raiul halelii yummy, am înșfăcat din frigiderul de acolo o tăviță pe care aproape că scria numele meu, am stat (ne)răbdătoare la o coadă cu plozi obraznici care alergau răcnind mai ceva ca niște indieni scalpați și am urmat cea mai scurtă cale spre casa, aragazul și tigaia mea neaderentă.Până aici, nimic ciudat, nimic nu prevestea ce o să se întâmple. Nici un semn, zbatere de ochi, spasm în colțul gurii sau luminiță zărită cu privirea periferică nu m-a avertizat că iadul e pe cale să coboare (urce, de fapt) la mine-n cap. Nas, mai exact, dar să nu anticipez...
Citește mai departe