Draga mea, mereu am sa regret ca nu am curajul sa iti spun cat imi esti de draga si cat de mult imi inspiri visele. Din nefericire constientul meu nu mai are scuze care sa mi le aproabe in a te vedea cu adevarat. Aici vorbesc de radacini, de locuri, de istoric si de suflu.Imi pari atat de distanta cand vrei, insa uneori imi e dor de tine de mor, de parca ai fi suflet pereche al trupului meu. Ma gandesc cu nedumerire cum de multe ori te-am lasat sa te gandesti, in schimbul iubirii desarte pe care o atribui tuturor netrebnicilor.
Ar vrea sa te contrazic mereu, insa nu-mi gasesc cuvinte prielnice sa te pot ajunge din urma si ma pierd. Ma pierd in ducleata ta ce o emani si in frumusetea ce o porti. Cat imi esti de draga.
Nu cred ca te-am strans in brate pana acum, desi cu acest gand plecam de acasa la fiecare intalnire. Nu cred ca ti-am sarutat obrazul pana acum, chit ca acest obiectiv imi era ca target la prima intalnire si visam mereu sa-ti simt ochii aia ai tai atat de frumosi si albastri cum ma privesc.
Nu gasesc imagini care sa se asemene admiratiei pe care ti-o port, insa ascund cuvinte ce nu pot exprima prin sentimente trairi ce-ti pot oferi. Imi esti atat de draga...