Personale

  • Taste anxioase... 272

    Stai... Opreste-te... Opreste-te din gandit... Stai si asteapta o secunda... asteapta doua, asteapta saizeci... Asteapta cat poti. Asteapta cat vrei. Cat ai chef. Aspira la o secunda, un moment in timpul vietii tale pe care te pregatesti sa-l memorezi, uitand rutina proaspat scoasa din cuptor. Serveste-o la farfurie ca un meniu in ziua de salariu, ca suneteul unei sticle proaspat desfacute, ca mirosul unui pachet proaspat deschis, ca plicul proastat deschis. Ca orice alta minciuna ce te duce departe macar odata pe luna. Si odata pe luna iti amintesti cine mai esti. Odata pe luna investesti in amintiri in timp ce altii trebuei sa te-ntealaga ca fierbi in tine. O minciuna dezbracata ce sta sa priveasca-n gol ca o adresa pe youtube, incercand sa recuperezi date demult apuse construind nimic....

    Citește mai departe

  • Uneori visul bate filmul... 306

    Din cand in cand mai scriu cate o fila in jurnal, am un jurnal in care scriu din 2007. In el se regaseste o mare parte din trairile mele, din visele si din viata mea. Astazi l-a deschis, nu ca sa scriu ceva(cand sunt bine, nu prea scriu) ci ca sa  citesc. Ochii mi-au cazut… Citește în continuare Uneori visul bate filmul

    Citește mai departe

  • Two out of three... 295

    I want to be better than the last me. ...

    Citește mai departe

  • erai să scapi,... 279

    erai să scapi, După lungi și scurte replici cu locații, Am reușit să dăm de noi printre toți alții. Aceeași față de copil, cu zâmbet larg pe ochi, Eu alandala printre pietre, umblam ca fără scop. Trecură iar secunde multe, treceau cu orele, Ți-am indulcit cu mici gogoși, aproape toate vorbele. Un vânt timid, te face mică, așa cum ești la rădăcini, Era să scapi în adiere, de nu te luam de mâini. Trecu o zi, e doișpe ceasul iară, Era să scapi din nou și somnul să dispară. Nu am putut să mă mai abțin, parfumu-ți mă cerea,

    Citește mai departe

  • resuscitați.... 317

    resuscitați. Zâmbet cald, privire-n dubii, Umeri golași, pașii pe gânduri... Secunde lungi, ca de-nceput, Au trecut ore, a părut scurt... Țigări curgânde, vorbe la fel, Nevoi uitate, inimi ce gem.. Apropieri tenace, relax în iris, S-a trecut ora, cerul s-a-nchis. Drumuri solitare, lumini ce pâlpâie galbui, S-apropie de doișpe, se vede-n ochii tãi... Atingeri plănuite atent, ies prost ca de copii, Ne-am simțit juma' de buze... timide... fluturii... Ab

    Citește mai departe

  • La mulţi ani, oameni ai apelor, oriunde v-aţi afla! 326

    15 august 2015, ora 03.00 Cum, am şi dormit?! Aşa repede?! Mda… Alarma nu mă iartă, eu îi mormăi să tacă, ea… Dingo – dingo… Dinga-lang! Ba mai sună şi telefonul: „Te-ai trezit?!” NUUUUU! Dormeaaaam! Gata. Am dormit. Ce să o mai lungim, azi nu e timp de vise, avem de drum şi… Bucurie! Astăzi … … Citește în continuare →

    Citește mai departe

  • Ultima Regină... 329

    Dragă Românie, ți-ai pierdut Regina! Știu, nu era Regina ta, cum nici alte regine dinaintea ei nu au fost ale tale. Știu, Românie dragă, că tu nu ai nici regi, nici regine, nici dumnezei. Știu că singura autoritate pe care o recunoști dintotdeauna este scuipatul semințelor în țărâna drumului și bârfitul prin biserici, în fața […]

    Citește mai departe

  • Casa somnului de Jonathan Coe // Recenzie... 337

    Titlu: Casa somnului Autor: Jonathan Coe Editura: Polirom Număr de pagini: 358 Anul apariției: 1997       Trecând peste faptul că este absolut necesar, vital am putea spune, voi ce părere aveți despre somn?      Considerați că este calea cea mai simplă și mai eficientă de a ne odihni sau că este o totală pierdere de timp? Într-adevăr, petrecem aproape o treime din viață stând inerți și vulnerabili în

    Citește mai departe

  • Fuga de dupa-amiezele de duminică... 306

    Cândva în tinerețe, pe când locuiam încă în orașul natal, aveam o teroare atot-cuprinzătoare de după-amiezele de dumincă. Atunci când orășelul era mort și mai ales vara părea că totul se lichefiază într-un fel de plasmă în care nu se mai putea distinge mineralul de viu. Fantasticam la bombe atomice care să curețe oamenii aceia […]

    Citește mai departe

  • Curcubeu... 287

    Te așterni pe cer, miraculos Și ne ridici privirea Uităm de haosul de jos Tu ne alinți pupila Cu o sclipire de poveste Împrăștii fericire Ștergi praful ce s-a așezat Peste orice simțire Amor de nor și de pufos Căci de el noi uităm De cerul pur și majestuos Nu ne mai minunăm Ne amintim […]

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile