sau oameni cu pisici (cat persons), oameni cu catei (dog persons)… Ador animalele si daca as avea spatiu as avea o groaza, inclusiv pisici… Dupa 5 ani de lucru cu animale si stapanii lor, am tras o serie de concluzii. Nu chiar batute in cuie dar greu de stramutat.. Azi scriu despre interactiunea mea cu stapani de... Citește în continuare →
Citește mai departeNimic nu se compara cu o plimbare pe timp de vacanta in Bucuresti, daca se intampla sa fie si Craciun cu atat mai frumos. E unul din acele momente in care simt ca sunt singura in tot orasul, ma plimb si ma pot invarti fara sa atrag atentia, ma pot uita dupa nori si cladiri... Citește în continuare →
Citește mai departeUltima perioada, pentru mine, a fost una a contrastelor. Asta ar putea fi explicatia pentru care am fost absent de pe aici. A fost un an al incheierii socotelilor cu oamenii pe care i-am iubit, ii iubesc si ii voi mai iubi cat inca imi voi putea aminti de ei. Un an care a smuls bucati din sufletul meu aruncandu-le la caini, un an in care am fost gasit, iubit, un an care a adus inainte de toate acceptare. Toate in doar 300 si inca cateva zile... Am incheiat o relatie care o credeam vesnica, dupa 7 ani ne-am spus "adio" cu respect si multa parere de rau din partea amandoura. Ar fi trebuit sa fim impreuna, dar ce ne despartea a devenit mai puternic decat ceea ce ne unea... Nu imi pare rau de nici o zi petrecuta cu EL, ador fiecare amintire cu el, am inteles ca din orice experienta se poate invata ceva si atunci cand se inchide o usa, alta se deschide. Imi doresc sa
Citește mai departeȘtii și tu cu siguranță cum e să tot aștepți de la o anumită persoană o reacție, o vorbă.Cu toții am experimentat măcar o dată așteptarea înfrigurată, momentul când cineva în sfârșit va spune ceva ce îți tot dorești să spună.Uneori se întâmplă chiar așa cum ți-ai dorit, alteori ... așa cum mi s-a întâmplat mie.Poftim pățanie recentă ce m-a făcut să râd, deși reacția mea ar fi trebuit să fie una cu prestanță și sobrietate.Ca profesor te sperie un pic faptul că unora dintre copii nici nu le știi timbrul vocii, fiindcă ei neîntrebați nu ridică mâna, iar întrebați ... reacționează cu o tăcere maiestuoasă. La fel și în povestea asta, nu cunoșteam vocea Biancăi deloc. Nu voia să răspundă nici de voie, nici de nevoie. Numai iaca o oră de curs prea-minunată în care pun o întrebare mai simplă și , printre mânuțele ridicate , văd și degetele Biancăi.Îmi zic în sinea mea : uite dovada că și Bianca poate, numai eu îs de vină că nu adresez și întrebări din as
Citește mai departeBlogAwards organizează, în parteneriat media cu Blogatu.ro, competiția Crăciunul Bloggerilor 2015, campanie cu
Citește mai departe