Bronzit și hematit... 279
- Personale
- 09-01-2016 13:51
...
Citește mai departe-
... 303
- Personale
- 05-01-2016 17:01
Un nou an a început...Unul dintre cel mai greu an s-a dus...Da 2015 a fost un an oribil, în adevăratul sens al cuvântului...2016, a început cred ceva mai bine, dar sper că totul se va schimba pe parcurs...În acest am o groază de planuri care trebuie duse la final, şi ca să le finisez am nevoie de putere, de motivație, de încredere în sine și de sigur de oameni care vor crede în mine și mă vor îndruma și ajuta... Încă e început de an și sper ca fiecare din voi să își programeze acest an așa cum îi place, cum crede că va fi mai bine pentru el… Nu îmi rămâne să vă urez un an cât mai călduros, progrese în tot cee ce faceţi, câştiguri, succese şi sper ca acest an să fie unul din cei mai buni… În acest an voi posta mai des şi mă voi ocupa mai intensiv de blogging… Un an cât mai frumos!
Citește mai departe -
Postare de sfârșit și de început... 342
- Personale
- 05-01-2016 10:28
La mulți ani, dragii și simpaticii mei cititori, oameni care nu știu de ce mă citiți dacă nu vă place ce scriu și persoane care nimeriți aici întâmplător când căutați pe net chestii dubioase. La mulți ani și fanului meu numărul unu! De la mine, prințesa cu litere de haur, pentru madam Hitler, pentru fata cu mașină roșie, pentru Șefaaa, fără număăăr!!! Hop, hop! (don't ask!)În cele ce urmează, vă prezint o aglomerare de gânduri fără cap și coadă.Știu, n-am mai scris de mult... Am fost întrebată, aproape rugată și delicat amenințată să mai zic și eu ceva. Care că vrea să citească ce-am mai făcut și cine m-a călcat pe coadă, care că n-a mai râs de mult de tâmpeniile fără sens pe care le povestesc, care că n-are ce citi pe budă... Fiecare cu ce-l doare.Pe mine nu m-au durut foarte multe în perioada asta (printre altele, un genunchi), n-am avut un an prea rău, doar n-am prea avut chef de povești. N-am pățit nimic, doar bucățele de viață care m-au oprit să "vorbesc".
Citește mai departe -
Existi?... 303
- Personale
- 04-01-2016 21:32
Ma tot gandesc daca existi. Imi fug prin minte ganduri care imi cer a te confirma reala. Imi cer de a te intreba cum arati acum si cat de zgribulit iti e parul, daca ti-ai sters machiajul de seara trecuta. Imi sunt ganduri ce mi te descriu reala, draga mea, insa ochii mei nu ti-au vazut niciodata buzele si nici urechile nu-ti stiu cum iti suna vocea. Iti cunosc ochii si parul, iar sufletului meu, place asta. Te-ai pliat din primul moment firului vietii mele si jonglezi mereu acolo intre realitate si imaginatie. Cand esti reala, cand uit de tine, cand revii si zbori sufletul meu. Apoi te caut din nou si nu-mi dau seama daca existi cu adevarat. Existi oare, esti o fiinta adevarata sau doar un program software care-mi mananca zilele si chat-uieste cu mine stiind ca duc lipsa de imbratisari si de sarutari lungi.
Citește mai departe -
Recenzia cartii "Mâine", scrisă de Guillaume Musso 314
- Personale
- 03-01-2016 20:00
Cartea Mâine scrisă de Guillaume Musso(din franceză Demain) este un roman polițist, aș spune eu. Se bazează pe descoperirea adevărului din spatele unui lucru fără explicație logică. Abordează în același timp tema familiei și a științei. Acest roman începe cu un bărbat care cumpără un nou laptop. Acest lucru se întâmplă la aproape un an după decesul soției sale pe care a iubit-o enorm. Viața lui se schimbă după achiziționarea acestui laptop de la o vânzare în aer liber. Matthew descoperă în el poze, deși i s-a spus că a fost reinstalat windows-ul. Cu ajutorul lor descoperă e-mailul fostei proprietare cu care începe să vorbească. Totul este normal până când își dau întâlnire și descoperă că el trăiește în anul 2
Citește mai departe -
Fata cu tenesi rosii... 292
- Personale
- 02-01-2016 22:43
Acum ceva timp purta blugi deschisi, un tricou cu imprimeu funny si tenesi rosii. Iubea fara sa se gandeasca la consecinte si isi urma inima oriunde o purta. Acum a crescut, tenesii zac prafuiti intr-un colt, au aparut pantofi cu toc, rochii elegante si fuste negre. Se ghideaza prin viata dupa ce ii se pare logic, rational, inima ei sta ascunsa. Multe despartiri in care nu s-a spus “la revedere”au marcat-o. Isi poarta cicatricile ascunse in timp ce le zambeste parintilor si le spune ca este singura pentru ca nu are timp liber, este mereu ocupata cu ceva “important”. Timpul trece iar ea nu face nimic ca sa marcheze asta, obisnuia sa cr
Citește mai departe