O REFORMĂ TREBUIE SĂ AIBĂ LOC... 288
- Comentariu politic
- 21-04-2020 09:36
...
Citește mai departeAm mai spus și dacă nu am spus-o, mă repet. Eu nu cred în horoscop. Dar asta nu înseamnă că dacă eu nu cred, nu există posibilitatea ca acesta să funcționeze. La fel ca în cazul pariului lui Pascal. Dar nu despre ăsta scriu azi (că l-am mai pomenit prin articolele mele). Ideea cu zodiile ...
Citește mai departeSe făcea ieri că un coleg de-al meu de cameră voia să meargă la aerodrom să se întâlnească cu niște prieteni. Și cum, student fiind, n-avea bani de taxi și-a propus să închirieze o bicicletă… Mă opresc aici urmând ca voi să bănuiți ce s-a întâmplat sau continui (știu, pot fi multe scenarii la mijloc)? ...
Citește mai departe… te văd încălțată în pantofi cu tocuri de 10 centimetri, ținută business (sacou cu decolteu foarte generos), lenjerie sexy pe sub ținută și mulți, mulți amanți. Asta i-am zis acu’ câteva zile unei prietene „carieriste” care m-a întrebat dacă aș fi de acord cu prezența taților în sălile de naștere, spunându-mi totodată că ea ...
Citește mai departeOrchestra tace nemișcată. Instrumentele își trag răsuflarea în poala soliștilor. Chiar și dirijorul a încremenit privind-o pe tânăra delicată cu vioara. Începe pasajul solo al concertului.Dirijorul nu are ce să facă acum. La repetiții probabil i-a dat diverse indicații, dar acum nu mai poate face nimic. Interpreta este pe cont propriu: ea decide tempo-ul, ea decide șerpuirea frazei muzicale, ea adaugă tremurul notelor lirice. Orice indicație doar ar deranja acum. Doar urechea artistei mai poate corecta, în milisecunde, locul în care degetul apasă coarda. Dacă durează prea mult, chiar și urechea neantrenată poate sesiza disonanța.Cei din orchestră interpretează după partitură, deși cunosc anumite pasaje pe dinafară. Chiar și dirijorul are partitura sa pe care și-a făcut anumite însemnări personale. Un solist de excepție însă nu poate cânta după partitură. Partitura este doar o mică parte din interpretare, la fel cum textul unei piese de teatru nu poate descrie decât o in
Citește mai departeNu, nu e o întrebare retorică. E o întrebare care, mie cel puțin, mi-a fost pusă în repetate rânduri în ultimele cel puțin 2 luni. Băi, fiecare avem o doză de infantilism în noi. Fie că e vorba de o amintire din trecutul îndepărtat, fie că e vorba de un joc între oameni ce au ...
Citește mai departeCe înseamnă bunăstarea sau prosperitatea pentru un om?Cred că majoritatea oamenilor includ în bunăstare, în primul rând, satisfacerea rezonabilă a nevoilor de bază (hrană, locuință). De asemenea bunăstarea include posibilitatea de a beneficia de alte lucruri care sporesc confortul vieții, gen mașină de spălat rufe, frigider, un automobil confortabil, un telefon mobil, o tabletă, etc. Nu în ultimul rând o viață îndestulată înseamnă să poți beneficia de anumite distracț
Citește mai departeExistă mai rău decât PSD. Eu zic că se poate și mai bine. În ultimii 30 de ani PSD a păstrat un important control politic chiar și când a fost oficial în opoziție. PSD are prea multă putere, este aproape un monopol. Pentru sănătatea politică a României, trebuie creată o forță politică care să concureze de la egal la egal cu PSD. Fără o forță politică care să-l echilibreze, PSD rămâne un partid care se reforme
Citește mai departeO instituţie publică de media e străbătută, din cînd în cînd, în momentele esenţiale, de o grupare insurgentă care poartă diferite nume: ARMATA SALVĂRII BUNULUI SIMŢ, GRUPUL PENTRU HÎRTIA DE TOALETĂ, MIŞCAREA OM-ULUI DIN BURIC şi, mă rog, în funcţie de cine se află la conducerea instituţiei, sprijină “efortul conjugat” pentru “bunăstarea şi neatîrnarea”, sau, precum Subcomandante Marcos din EZLN (nu mai detaliez că, degeaba…), îşi acoperă feţele blonde şi “fac lucruri”. Aşa lucruri fac, că au împînzit artileria de neurotoxină, din media on-line şi vizuală, cu o făcătu
Citește mai departeÎn urmă cu vreo trei săptămîni, deputatul Ion Mocioalcă, fost preşedinte al PSD Caraş-Severin, actualmente secretar general al ProRomânia, rostea o afirmaţie care a stîrnit zîmbete în rîndul colegilor de breaslă. Zîmbete şi ironii, în loc să mobilizeze comunitatea jurnalistică, aşa, mică, cum este ea, dar veselă, să ia atitudine faţă de apelativul şi zeflemeaua omului politic, ca gest de solidaritate. Ba, mai mult, în loc să ia atitudine, unii s-au găsti chiar să interzică apariţia unor puncte de vedere. În starea asta de dezbinare
Citește mai departe