Au trecut primii 10 ani de când suntem în marea frăție europeană ai celor 28, și cu toate acestea, România nu face decât să fie sora mai săracă și mai urâtă din această mare familie. Cei drept, intrarea în UE a venit cu o paletă de beneficii, dar totodată, ne-a transformat și într-o țară destul de vulnerabilă.

Românii au profitat de deschiderea granițelor și au plecat în alte state pentru a-și căuta un rost. Așa se face că dacă la 1 ianuarie 2007, țara noastră avea o populație de peste 21.5 milioane de rezidenți, în acest an, ea a ajuns să scadă până sub 20 de milioane.

De la o decadă la alta, România a pierdut o bună parte din populația activă, gândidu-ne că imediat după Revoluție, număram mai bine de 32,2 milioane de suflete.

Odată venirea liberului comerț, producătorii români au avut extrem de mult de suferit pentru că piața noastră a fost invadată de produse străine mult mai ieftine decât ceea ce aveam noi la ora aceea pe piață. Mai mult, unele state precum Polonia au știut să-și susțină financiar producătorii, chiar și cu fonduri europene, pentru a exporta.

Așa se face că în ultimii ani, am avut de a face cu un declin al produselor naturale din România, care au fost încet, dar sigur, înlocuite cu mere din Cehia sau Polonia, usturoi din China, roșii din Belgia și Franța, pepeni din Grecia și Turcia, cartofi din Italia și multe alte astfel de produse. Ba mai mult, până și pâinea am ajuns să o aducem congelată din alte țări, în condițiile în care, încă mai trăim de pe urma mitului – România, grânarul Europei.

Imediat după ce țara noastră a ajuns membră UE a și devenit piață de desfacere pentru restul țărilor mai dezvoltate, astfel că importurile au sărit de la un an la altul cu aproape un miliard de euro pe lună, ajungând ca pe întreg anul 2007 să importăm 51,3 miliarde de euro, în timp ce exporturile nu au crescut decât cu aproape 4 miliarde, până la 29,55 miliarde.

Datorită facilităților fiscale oferite, procentul exporturilor în UE a crescut semnificativ, astfel că aproape 75% dintre exporturi s-au îndreptat către țările din UE.

Dacă ne uităm la cum a evoluat PIB-ul României, vom vedea că în 2006, acesta ajungea la 410 miliarde de lei, în timp ce la finele lui 2015 depășise cota de 710 miliarde de lei.

Anul 2007 a însemnat pentru România și deschiderea granițelor către alte 25 de state, la acea vreme, iar acest lucru s-a văzut foarte bine în numărul de plecări înternaționale, dar și în veniri. Astfel că dacă în 2006, aveam 6 milioane de intrări în toate punctele de frontieră ale României și 8,9 milioane de ieșiri, la un an de la aderarea în blocul comunitar, numărul a crescut la 7,7 milioane de intrări și aproape 11 milioane de ieșiri. Acesta a fost momentul în care a început să se producă exodul românilor, cel puțin grosul lui. Un an mai târziu, ieșirile au sărit de 13 milioane, iar de atunci se ențin în jurul a 10-11 milioane anual.

Pe de altă parte, alte ţări non UE au eliminat vizele sau au facilitat obţinerea lor, datorită noii calităţi a României, ca membru UE. Nu în ultimul rând, România a avut acces la fondurile europene, care au sprijinit, direct sau indirect, turismul. Prin accesarea de fonduri europene au fost renovate hoteluri, au fost calificaţi oameni, au fost amenajate pârtii de ski, au fost restaurate centre istorice ale unor oraşe cu potenţial turistic, au fost modernizate aeroporturi iar turismul românesc a avut, la un moment dat, un fond de promovare foarte mare, dedicate creării brandului turistic al României.

Din păcate pentru noi, tot în acești 10 ani, țara noastră are cea mai mare rată din UE la mortalitatea infantilă. Astfel că la nivelul anului 2014, România avea o mortalitate infantilă de 8,4 copiii la mia de nou născuți, iar media europeană este undeva la 3,6 la mia de nou născuți.

La 10 ani de la aderare, România este țara cu aproape cea mai mică durată a vieții având o medie de 78,9 ani, în timp ce media europeană este de 83,7 ani, potrivit Eurostat.

Aici, în depășim doar pe frații noștri bulgari care au o medie a duratei vieții de 78 de ani. Și că tot s-a implinit decada, bulgarii și-au stabilit o țintă realistă când au fost întrebați ce își propun în UE.

Dacă românii își doreau să fie în topul popoarelor ca performanțe, bulgarii prin aleșii lor și-au stabilit o singură țintă: să depășească România.