Am avut primul meu peștișor pe la 20 de ani, l-am ținut în
puțină apă și cu mult plastic în jur. A trăit cel mai mult dintre
toți pe care i-am avut după el și n-au murit încă. Asta mă duce la
prima lecție învățată:
1. Nu toate regulile acvariștilor profesioniști dau
rezultate și nici toate greșelile începătorilor se soldează automat
cu moartea înotătorilor.
O altă gafă majoră: spălam borcănelul peștelui cu detergent și
habar nu aveam că e periculos pentru el.
Lecția învățată din asta este să nu dai crezare la tot ce zic
gurile rele despre viața ta și să trăiești mai departe așa cum
crezi. Viața ta va fi oricum lungă sau scurtă.
2. Profesioniștii spun că peștii, în funcție de specie, au
nevoie de N litri de apă per centimetru, iar habitatul să fie cât
mai apropiat de cel natural.
La fel zic și eu, toți oamenii ar trebui să locuiască la casă
și să aibă curte mare, între dealuri sau lângă pădure, pentru că de
acolo se trag strămoșii noștri. Dar se întâmplă ca mulți oameni să
trăiască la oraș în garsoniere și cu toate astea n-am auzit să
moară cineva pentru că s-a mutat la garsonieră. :)
Recomand oricum plante naturale în acvariu și evitați să
țineți peștii în borcan!
3. Pe grupurile de acvariști, oamenii sunt incisivi fără
motiv și în majoritatea cazurilor foarte răi.
Dacă nu vrei să iei scatoalce de la profesioniști,
abține-te să te plângi că ai un peștșor apatic care nu mai mănâncă
de câteva zile și înoată uneori cu burta în sus. Nu pune fotografii
cu el și pietrișul roz bombon ales de fetița ta pentru acvariu și
planta aia verde neon ce ți-a furat ochii în magazin și ai pus-o în
acvariu. Profesioniștii vor spune că de aia e peștele tău bolnav.
Dar biata creatură probabil are vreo infecție, ori pur și simplu
gene proaste, deci va muri oricum.
Și cu asta ajung la lecția următoare.
4. Peștii vin și pleacă din viețile noastre: unii mor iar
la alții trebuie să renunțăm noi pentru că sunt necompatibil cu ce
avem în acvariu.
Acvariul ăsta se transformă deja într-o metaforă. Îl poți
compara cu viața.
5. Se întâmplă uneori ca vreun pește, ori mai mulți, să îți
fie extrem de dragi așa că începi să faci descântece antideochi pe
lângă acvariu: ptiu pe voi de frumoși! ptiu pe voi, să nu se
faceți griș! ptiu pe voi!
Oare așa o fi și când ai copii?
6. Când îți moare un pește drag ai vrea ca tot cartierul să
țină doliu.
Încerci să le explici celorlalți prin ce treci și te trezești
cu remarci de genul: a fost doar un pește, treci peste asta!
Lecția? Oameii sunt lipsiți de empatie. Dacă moare un pește care a
fost mare și colorat mai spun ceva de genul: a murit ăla fain?!
Noa, îmi pare rău!
Nu te aștepta ca ceilalți îți înțeleagă durerea, nu o vor
face.
7. Mâncarea peștilor vine în zeci de feluri de la diferite
brand-uri, dar cam toate gamele conțin același lucru.
La fel ca oamenii, peștii apreciază diversitatea.
Alimentația este foarte importantă pentru noi toți, dar asta nu ne
garantează o viață lungă și fericită. La fel ca peștișorii, oamenii
au și ei gene proaste și sunt predispuși la boli.
Concluzia? Viața este plină de surprize, la fel ca un
acvariu cu pești. Mai ales când nu îți apare în raza vizuală un
anumit pește și nu realizezi unde a dispărut, că ai capac pe
acvariu, deci nu putea să sară afară și nici mort la suprafața apei
nu e.
