uneori când intri în creierul tău

rămâi mut de admirație de parcă 

intri prima oară în Sagrada familia

nu-ți vine să crezi cât de egoist poți fi:

La e numai a ta și prin urmare 

urăști pe toți cei care-i scriu

care-i trimit cărți

care fac paradă cu ideile lor despre viață

literatură și lume în general

ei n-o cunosc așa cum o cunoști tu

visceral până la ultimul folicul ovarian

ei nu văd ce vezi tu

rămășița de suflet ce pâlpâie strâmb

ca un lampion zburător

încropit în secret de-o fetiță

din notițele tatălui

prelungești absurdul în așa hal

încât ți-ai dori să fiți singurii oameni de pe pământ

undeva la începutul sau la sfârșitul lumii

iar ea să nu aibă alternativă decât să trăiască cu tine

pentru a propăși specia

ai fi mulțumit și cu asta

între timp membrii gr...