A venit vacanța! Sper ca astfel să reușesc să am mai mult timp pentru multitudinea de lucruri pe care nu am apucat să le fac în ultima vreme, din pricina programului plin și egal al fiecărei zile. Am reușit să citesc destul de mult, dar operațiuni ce necesită ore în șir de implicare nu prea mi-a fost dat să execut, ca de exemplu o curățenie generală. Și multe altele, dar să vedem cum voi reuși să-mi gestionez timpul. Oricum o bună parte din zi, până pe la jumătatea lui iulie, va fi destinată antrenamentelor la înot ale celei mici, iar după aceea vine ziua mea și sper să ajung la mare (de-ar fi după mine, m-aș muta acolo pe timpul verii măcar, dar asta este o altă poveste, un alt vis imposibil). Barem o săptămână și tot aș avea șansa să îmi încarc bateriile, să am la ce mă gândi încă un an. Mi-s vii în minte imagini de anul trecut, atmosfera peisajului binecuvântat - Saturn, Mangalia - mi se înmoaie ochii doar gândindu-mă la ele și să nu credeți că am făcut cine știe ce chestii memorabile pe-acolo. Să stau pur și simplu privind marea sau să mă plimb pe faleză și pe străduțele impregnate cu izul ei, să beau un pahar de sirop cu sifon în dogoarea după-amiezii, fără teamă de ultra-violete, profitând la maxim de fiecare clipă. Asta visez și nu pare mare lucru, dar totuși, nici nu-i ușor să-mi împlinesc visul. Să schimb, asemenea Dianei, răsuflările cu iz muced ale Bucureștilor cu briza aromată a mării. Toropeala de după-amiază a Mangaliei este plină de speranță și așteptare, apropierea mării te îmbie să te răcorești oricând ai dori, alergând către plajă cu sufletul plin de nerăbdare. Toate dorințele netrăite se-adună și se risipesc în larg, unde zărești siluete neclare ale vapoarelor pe care se pare că s-ar fi ascuns fericirea.

Mi-e dor, groaznic de dor. Mi-ar fi plăcut să mă nasc acolo, și-n loc de sânul mamei să mă fi hrănit cu visele pe care numai marea știe să le nască. Să fi învățat să respir în ritmul valurilor, într-o vară fără sfârșit și fără început. Oricât de cald mi-ar fi, vara mi-e cel mai bine. Până acolo, însă, m-am aprovizionat serios cu cărți și am de gând să citesc tot ce am de la Bookfest. Deocamdată am citit 3 luate de-acolo și încă 3 ce-au poposit la mine în preajma Bookfest, aproape toate noutăți ale târgului. Am început și-a patra carte de la Bookfest, „Vanessa și sora ei”, care, spre uimirea mea, se află în topul vânzărilor editurii Humanitas Fiction de la târg. M-a prins povestea, îmi place cum este scrisă - deși prea multe nu s-au petrecut în cele 80 de pagini citite până acum, scriitura are ceva dintr-o broderie fină și e o plăcere să citești, călătorind cu mintea pe la începutul secolului trecut. Romanul este o ficțiune istorică a cărei protagonistă celebră este Virginia Woolf, prezentă în însemnările surorii ei, Vanessa.

Dar nu v-am spus nimic până acum despre cărțile deja citite și nu știu cu care să încep, pentru că am avut parte de lecturi variate. Am citit și cărți pentru copii și adolescenți, cum ar fi al doilea volum din seria Tocilara, despre care am scris aici, sau „Cum să trăiești veșnic” de Sally Nicholls, o carte care m-a impresionat foarte mult și pe care nu o consider doar pentru copii.

La radio cântă, parcă pentru a-mi face în ciudă, „Mă-ntorc la tine iar și iar, mare albastră” :) .

Să revin la lecturile mele. Că tot la mare îmi e gândul, una dintre cărțile citite își întinde o parte din acțiune pe o insulă de pe o mare a Greciei - „Mary” de Aris Fioretos, chiar dacă nu e o atmosferă idilică și subiectul este mai degrabă unul tragic. Privind acum în urmă, cred că marea îndulcește cumva zbuciumul personajului principal, ori poate sunt eu subiectivă. Am scris despre cartea aceasta pe Bookhub.ro .

Ultima carte citită este un inedit volum de proză scurtă - „Copilăria lui Kaspar Hauser” de Bogdan-Alexandru, despre care urmează să scriu, dar vi-l recomand de pe acum, pentru că mi-a plăcut foarte mult.

Cu marea în căști și în gânduri mă întorc la treburile casnice, ca într-o tragi-comedie în care, fără să vreau, joc rolul principal. Multe aș vrea să fac și prea puține reușesc. Mi-aș dori să găsesc timp să merg la teatru sau să pierd câștig ore în șir pe una dintre terasele ce te îmbie la lectură, să trag pe nas miros de flori de tei, să... fiu eu.