Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo unde aveau mai multe șanse să supraviețuiască, fiind luați de familii în care grija zilei de mâine nu era o corvoadă, la mesele cărora mai era loc de o farfurie în plus. Din părțile Vasluiului poposise un astfel de transport în gara din Reghin. Oameni cu inimă mare veniseră în gară și aleseseră câte un copil sau doi cărora să le poarte de grijă până ce pe meleagurile lor natale avea să fie mai ușor de supraviețuit. Mă gândesc că vestea despre năpasta ce se abătuse atunci peste întinderile și așa sărace din Moldova scormonise în sufletele celor din alte părți ale țării, iar oamenii se arătaseră solidari, miloși, dornici să ajute niște copii nevinovați cărora părinții nu aveau ce le mai pune pe masă, după ce epuizaseră tot ce creștea din pământ și putea fi mâncat.Așadar, copiii sosi�...