Ador săruturile cu o singură persoană

  • Postat în Personal
  • la 19-12-2016 23:43
  • 279 vizualizări
Ador săruturile cu o singură persoană. Pe timpuri era altfel, să caut senzații noi în buze diferite, sărutând uneori și patru fete pe zi. Ce pot să vă spun? Acum nu e ca mai înainte... o singură persoană pe care o sărut în mii de feluri. Sărutul pe alee... îi furasem primul sărut. Sărutul în troleibuz. Sărutul pe scara blocului unde locuia. Sărutul în pielea goală, în dormitorul ei. Sărutul în duș și sărutul în timp ce patinam prima oară. Când i-am furat primul sărut a fost pur și simplu un șoc pentru ambii. O atingere ușoară de buze era să-mi trezească senzația de răcoare, de Antarctida, apoi să mă facă să simt că mă topesc asemeni unui fulg de nea din palma unei copilițe care își colindă buneii de sărbători. A fost un sărut pe care l-am simțit doar o singură dată timp de un an. Trecuse anul ca clipa și viața ne-a unit printr-un alt sărut, la fel de enigmatic ca primul ei sărut. În troleibuz sărutul e un pic jenant, dar numai până în momentul în care era să uităm de lume. Puteam să-i înghit trăirile în dorința de-a o simți mai tare și mai tare, și parcă îmi doream, totuși, s-o feresc de ochii lumii. Lumea ei și a mea merită o cu totul altă intimitate. Urmase sărutul din scara blocului locativ în care locuia. M-a amuzat întrebarea unui copil, care aștepta un răspuns de la mama lui. „Mamă, de ce acest nene stă aici?”;„Nenea o iubește pe tanti. Hai, să mergem”. Uite că acel sărut m-a făcut să mă simt în pielea unui adevărat nene nerușinat. Și, într-o zi, nenea acesta era să-și sărute iubita în pielea goală, sub plapuma ei. E nemaipomenit, când simți și sufletul gol de griji, dar parcă într-o bucurie de copil care poate atinge senzații nemărginite, când orice atingere e o amintire frumoasă din copilărie... dăruindu-i parcă trecutul meu mai puțin prin vorbe și mai mult prin atingeri. Am avut o copilărie grozavă și tocmai grozav era și sărutul. În duș sărutul era să fie mult mai pasional, când apa curgea prin noi și ne unea cu energiile pământului. Puteam vedea în mintea mea tot ce-mi doresc, să cunosc lumea prin sărut, să cuprind toate misterele printr-o singură atingere, uneori încordată de plăceri și alteori ușoară, de parcă era vântul care zboară prin pașii grăbiți ai unor rinoceri... În timp ce patinam sărutul ne-a înălțat deasupra cerului și parcă era gata-gata să cad, dar mă ținea de mână iubirea și totul era fantastic în jur. M-am înălțat cu propriile trăiri deasupra inimii, într-o dimensiune în care și melcii ar dansa vals cu fluturii. Eram un melc și era un fluture…
Zubco Ion
Articole Profil

De același autor

Despre ZTB.ro

ZTB.ro este un agregator românesc de bloguri care colectează și afișează articole din diverse domenii, oferind vizibilitate bloggerilor și o platformă centralizată pentru cititori. Articolele sunt preluate prin feed-uri RSS/Atom și direcționează traficul către blogurile originale.

Înscrie-ți blogul!

Articole recente

Acest site folosește numai cookie-uri esențiale funcționării. Mai multe informații găsiți în Politica de Confidențialitate.
© Toate drepturile rezervate ztb.ro