Probabil că femeia a obosit să joace rolul
secundar, vrea într-un fel anume să arunce vreascuri pe foc și să-l
reaprindă pe bărbat cu o replică de genul. Dar de ce să-l
reaprindă? Să aibă femeia energie din masculinitatea bărbatului?
I-o soarbe din priviri? Ea, ființă secundară, dar cu o autoritate
moștenită de la mama natură, prin inteligență să se afirme, dar și
mai mult prin feminitate. Păi, tu ești bărbatul! Dacă vrei să mă
vezi frumoasă, lasă-mă să nu fac nimic sau cel puțin să fac treburi
de femei, altminteri frumusețea mea capătă riduri, așa că tu ești
bărbatul. Eu, fire gentilă, de o mărinimie aparte, care sunt
nevoită să joc rolul atât de femeie, cât și de bărbat, ți-aș
spune-o în față de nenumărate ori că tu ești bărbatul. Totuși, de
ce femeile folosesc această replică? Cu ce bărbatul e mai bărbat
decât femeia? Oare nu avem și noi, bărbații, sensibilitățile
noastre? Chiar nu vrem să ne simțim egali întru desăvârșirea asta a
naturii? Eu bărbat și tu femeie, dar prin ce? Bărbatul întru putere
și femeia întru eleganță? Deci, într-un fel anume bărbatul fură din
eleganța femeii. Așa că o replică de genul „tu ești bărbatul”, i-ar
aminti bărbatului să nu calce hotarul. Ea nu prea tolerează
concurența. Vrea să se simtă femeie, protejată, ajutată, înțeleasă,
iubită. Și-apoi, egalitate între bărbat și femeie nu prea există.
Oricum unul din ei va sta deasupra celuilalt. Totuși, o fi existând
egalitatea ambilor în dreptul de-a schimba pozițiile. Așa că,
bărbatule, mai treci și tu din când în când
deasupra.