Și stelele au nevoie de întuneric pentru a lumina mai
tare. Poate din acest motiv puțini oameni ajung a fi personalități,
fiindcă se îndeaptă spre lumină, când de fapt ar trebui să se
îndrepte spre întuneric cu lumina din interiorul lor. Totuși, de ce
alegem lumina? Poate pentru că dorim claritate, să vedem lumea în
culorile ei. Și dacă lumina spre care ne îndreptăm e caldă, iar cea
din interiorul nostru e rece? Există oarecum un grad de
subiectivism când e vorba de-a promova ceva, lumina caldă într-o
lume rece și lumina rece într-o lume caldă. De ce lumina rece
într-o lume caldă? Deoarece uneori e bine să judecăm la rece și să
fim precauți cu privire la anumite cicluri sau fenomene ciclice.
Știința își are cuvântul, la fel cum îl au și maeștrii spirituali.
Nu există cale de mijloc, fiindcă dacă ar exista, am accepta să
facem parte din mediocritate. Elitiștii gândesc altfel, au un
management al timpului care le permite să se dezvolte multilateral
și, fără a se limita la ceva anume. Iluminarea, într-un final,
presupune perceperea luminii reci, cât și a luminii calde,
conștientizând importanța acestora în dependență de
împrejurimi.
Dualismul o fi și în modul meu de gândire. Totuși, nu-mi
marginalizez gândirea la conceptul de bine și rău. A privi dincolo
de bine și de rău e mult mai eficient, poate primordial acestei
lumi, în contextul în care dorim să fim cât mai productivi și
profesioniști. V-au mințit cei care au zis că bățul are două
capete. Sunt multe bețe care au și trei, petru, cinci capete etc. A
vedea modul în care se ramifică un anumit lucru sau o anumită
situație e mult mai important decât a susține o poziție falsă, fără
a avea o argumentare temeinică.
Am specificat toate aceste lucruri, fiindcă în lume
există o ierarhie, când se întâmplă ca oamenii care conduc să nu
aibă grad de empatie pentru a înțelege cum să se comporte cu
personalul. Unii rabdă, fiindcă așa consideră ei, că se află
într-acolo unde este lumină. Alții pleacă, fiindcă au nevoie de
întuneric, pentru a lumina împrejurimile cu lumina din interiorul
lor. Potențialul joacă un rol la fel de semnificativ precum îl are
întunericul, fiindcă apar momente în care trebuie să luminezi mai
tare, mai ales când te afli într-o lume în care fiecare își dorește
să lumineze. Legea supraviețuirii e dură, rezistă cei mai
puternici. E normal să fie astfel, indiferent de faptul că se
promovează în societate umanitatea. Să fim umani cu cei care se
umilesc pentru o bucată de pâine. Cu ceilalți principiile
umanității nu mai sunt valabile. Totuși, oamenii se conformează și
e normal să se conformeze. Nu cred că-i o soluție să
luptăm contra sistemului, altminteri am demonstra cinismul din noi,
ceea ce ne-ar lipsi de lumina interiorului nostru, chiar dacă ne-am
afla în întuneric. A ceda poate că-i mult mai bine, mai ales când
cel căruia îi cedezi ajunge să conștientizeze anumite lucruri. Așa
a apărut morala creștinească. Lumina întru unul Dumnezeu. Sunt ateu
și respect orice confesiune religioasă. În genere sunt educat să-i
respect pe toți, atât timp cât sunt respectat. Îmi doresc să conduc
și să am funcții înalte, dar numai dacă aș fi suficient de
responsabil pentu a face față cerințelor. În rest, sunt o fire
modestă, îngândurat uneori și săritor la nevoie. Nu dau bani cu
împrumut, fiindcă s-a întâmplat ca alții să nu mi-i întoarcă.
Prefer să trăiesc din puținul pe care-l am și să calculez. Nu cer
salariu mare. La început de cale importantă-i
experiența.
