O iubesc pe Isabel Allende pentru scrierile ei, o spun acum și
oricui mai întreabă. :) Cărțile ei sunt o adevărată desfătare,
indiferent de moment.
Incipit
"Irina Bazili a început să lucreze la Lark House, care se afla în Berkeley, la margine, în anul 2010. Avea 23 de ani împliniți și prea puține iluzii, căci de la 15 tot schimbase locuri de muncă în mai multe orașe."
Despre carte
Irina Bazili se angajează la căminul de bătrâni, Lark House,
unde, deși foarte tânără, devine angajata cea mai iubită. Ajunge
asistenta personală a Almei Belasco. Cartea este structurată pe mai
multe planuri, fiecare personaj are propria poveste foarte bine
construită.
Irina Bazili este o tânără de origine basarabeană, cu un
trecut marcat de lipsuri în țara natală, părinți alcoolici în SUA
și un tată vitreg care o folosește în pornografie infantilă.
În celălalt plan aflăm povestea Almei Belasco (acum vârstnică
în Lark House), de la micuța evreică trimisă de părinți din Polonia
amenințată de război în SUA la familia unchiului. Viața ei e
tumultoasă, este lipsită de afecțiunea părintească, dar prieteniile
din copilărie se transformă în adevărate povești de amor ce rezistă
peste decenii.
În copilărie, Alma îl cunoaște pe Ichimei, fiul grădinarului
de care se îndrăgostește, chiar dacă diferențele rasiale și
statutul social nu permit o relație între cei doi.
"Cât de exuberant şi de viu e Universul,
Alma!"
Printre altele, cartea atrage atenția asupra sorții
imigranților de origine japoneză, forțați să locuiască în centre de
relocare în timpul celui de-al doilea Război Mondial, odată cu
atacul de la Pearl Harbor, pe 7 decembrie 1941. Printre ei se afla
și Ichimei împreună cu familia sa.
O altă problematică bazată pe fapte reale subliniată în carte
este sărăcia, dar și rata mare de fete folosite ca prostituate în
Europa de Est, mai exact Republica Moldova și România.
Cele două personaje feminine, Alma, aflată la apusul vieții și
Irina, la început și fără sprijin, sunt adevărate eroine debordând
de putere și voință. Dragostea Almei față de Ichimei, încercările
Irinei de a se reabilita în societate, după o copilărie
traumatizantă, dar și o posibilă dragoste adevărată, cea oferită de
Seth, nepotul Almei... toate te lasă fără grai.
“Nu suntem bătrâni pentru că am împlinit
șaptezeci. Începem să îmbătrânim din clipa nașterii, ne schimbăm zi
după zi, viața e o curgere continuă. Evoluăm. Singura deosebire
este că acum suntem ceva mai aproape de moarte. Și ce e rău în
asta? Dragostea și prietenia nu îmbătrânesc.”
Să vă spun părerea mea
Mi-a plăcut foarte mult cartea și o recomand tuturor cu mare
drag, în acord nota 9/10.
Îmi plac mult scrierile Isabelei Allende pentru că reușește să
structureze excelent poveștile,. Personajele sunt extraordinar
construite, provin din diferite pături sociale, fiecare cu
problemele, dorințele și speranțele personale. Pe lânga asta,
situațiile prin care trec personajele sunt foarte bine făcute,
războiul, prostituția, sărăcia, dragoste și speranța de mai bine
sunt realități de care ne putem lovi cu toții.
Vă recomand cartea cu drag!
***
Voi ce mai citiți?
Vă reamintesc că am reluat provocarea înainte de
culcare.
