N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi;surâd numai acei care suspină. Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi, de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,cu mâna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui după un colţ de rai, de n-ai purta un strop de iad în tine.
Căci nu te-nalți în slăvi până nu cazicu fruntea grea, în pulberea amară. Și dacă-nvii în cântecul de azi, e c-ai murit în lacrima de-aseară.