Am așteptat să se facă drumul pînă sus la Arieșeni ca să fac tura asta (o tură spirituală, n care mi-am amintit locul în care l-am întîlnit pe Onisim Bogoșel), însă drumul pînă la Beiuș-Ștei spre Deva este o rușine națională! Asta mi-a stricat toată bucuria!

De ani de zile se lucrează la acești kilometri între Oradea și Deva, un drum superb, printr-o țară demnă de mai mulți turiști. Mi-a fost rușine să pedalez în fața fiecărei mașini cu număr străin, în fața fiecărei rulote tractată de o mașină străină de patrie.

Nu știu cum a fost cu trenul care s-a desprins zilele acestea. Am aflat o explicație rațională pe Contributors, însă drumul Oradea – Deva este una dintre cele mai clare dovezi de incompetență organizatorică, administrativă.

Nici în ziua de astăzi nu este gata tot. Petice, gropi, semafoare, lucrători care stau pe marginea drumului și beau relaxat bere. Rușine, rușine de trei ori!

Dar… am urcat împreună cu prietenul Cristian Rață, profesor de Vechiul Testament în Coreea de Sud, un pasionat de ciclism, la fel ca mine. Ne-am luat timp de discuții, părtășie și meditație. Eu m-am rugat pentru familia mea, el s-a rugat pentru ce știe el. Pentru mine cea mai bună ocazie de rugăciune și meditație este pedala în natură.

Cam asta a fost! Imaginile vorbesc de la ele însele! Ah, la coborîre am făcut un onorabil loc 7! Greutatea contează!

Tura este pentru Hospice Emanuel