Am străbătut la pas câteva străzi din acest oraş în burta căruia am ajuns să trăiesc.Respir si aceasta e o formă de viață.Câteva ciori tăiau liniştea si atunci îmi ridicăm privirea spre cer, o imensă gură de apă rece deasupra mea si în care aşteptam să văd malul sau țărmul învolburat de furtună. Ne-am aşezat pe o bancă, un cuplu în fața noastră fotografia Ateneul, tot ieşeau din iarbă, de fiecare dată le priveam atentă gesturile, fețele, erau din ce în ce mai bătrâni, până la urmă nu i-am mai văzut.Mi-ai arătat apoi o piscină de altădată, ai precizat numele unui vechi hotel (Lido?),locul era acum o ruină, dar eu mi l-am imaginat într-o zi toridă de vară, femeile purtând costume de baie colorate, zumzetul puternic al vocilor care se suprapun unele peste altele,un fel de bine pe care doar gardul din fier forjat îl mai putea delimita, dincolo oamenii se aruncau de bunăvoie în apă si acestea erau gesturi care mă făceau să mă g�...