Dacă ar crede cu adevărat creștinii ceea ce pretind a crede…

Zilele acestea, călătorind multe ore, am avut o străfulgerare, ca o descoperire demult așteptată.

Am instrumente decente de ascultat muzică pe mașină. Uneori ascult cărți, dar, după ce am redescoperit tăcerea, practicînd disciplina solitudinii, am început să prețuiesc liniștea. Nu mai pun muzică în timpul condusului. Nici în timpul lecturii sau scrisului.

Am învățat să prețuiesc ”plictiseala” și “singurătatea”. Cînd nu mai fugi de acestea, ele se transformă în meditație și soliloquia, apoi în rugăciune și vorbire cu Dumnezeu.

Creștinii cred că se pot ruga. Creștinii evanghelici cred că se pot adresa liber, în mod privat, fără intermediari, fără să fie nevoie de temple și catedrale, fără să fie nevoie de preparative speciale direct lui Dumnezeu Însuși.

În anii 80-90, pe cînd Navigatorii ...