de fiecare dată când ai crezut

că spui ceva important și-o spui și bine

te-ai oprit să vezi cum o fac alții

realitatea ți-a dat peste nas

vocea lor era mai puternică

scrisul mai hotărât

bătutul cu pumnul în piept

mai dinamic și consecvent

ți s-a făcut scârbă de

tot ce ai spus ai gândit sau ai scris

te-ai convins singur că nici măcar tu

nu ți-ai fi ascultat rugile

dacă ai fi fost Dumnezeu

așa că ți-ai luat urletul

tăvălit bine prin piatră de alaun

l-ai îndesat în gâtlej

ți-ai înfășurat limba în jurul lui

și-acum aștepți

ca-n legenda concubinei imperiale

să ieși în lume cu el

când va avea grația

unui lotus de aur