Casele, despuiate de blăni, își poartă tăcerile peste ulițe. de peste zări, soarele, dezbrăcat de nori, aruncă peste ele, sulițe. Porțile n-au mai vorbit demult. Iar tălpile pline de țărână șoptesc mocnit. Cine a venit? Cine din loc, pentru noi s-a urnit? E vântul. Peste hornuri s-a așternut toamna. Sobele își așteaptă imboldul. Sunt fluturi târzii […]