Există păcate pe care le comitem foarte des și pe care nu le considerăm foarte grave, sînt foarte la îndemînă (și pentru minciună și pentru bîrfă nu trebuie să facem mare lucru, trebui doar să deschidem gura!), dar foarte distructive, cu implicații catastrofale pentru propriul caracter și pentru apropiați. Dacă minciuna distruge încrederea și reputația, bîrfa distruge relații, comunități întregi, biserici. Bisericile care au cultivat păcatul bîrfei nu mai există.

Bîrfa ca amenințare la viața celuilalt

Să nu umbli cu bîrfeli în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieții aproapelui tău. Eu sunt Domnul. Să nu urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui. Să nu te răzbuni și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul.

Să păziți legile Mele. (Levitic 19: 16-19)

Încă din scrierile veterotestamentare bîrfa este amendată ca un păcat care amenință viața aproapelui, este un păcat care este săvîrșit din ură, răzbunare, invidie, ciudă. Domnul afirmă că El este Domnul și pentru tine și pentru pentru aproapele pe care îl bîrfești. A dat legile și pentru tine și pentru el. Sînteți parte din același popor și bîrfa este o distrugere tocmai a acestui popor. În Proverbe 10:18 se afirmă că răspîndirea bîrfelilor este un act de nebunie, este distrugere, iar în Proverbe 11:14 bîrfa este un semn al lipsei de stăpînire și autocontrolului. Bîrfitorul nu este demn de încredere, cel care îți ascultă bîrfa acum sau bîrfește pe altul, mîine te va bîrfi pe tine (Proverbe 20:19). Bîrfitorul își pierde prietenii. Bîrfa izolează și rupe prieteniile cele mai adînci.

Bîrfa ca amenințare la sănătatea relațiilor

În literatura noutestamentară, bîrfa este unul dintre motoarele conflictelor și o roadă a mîndriei (2 Corinteni 12:20). Temerea apostolului Pavel înainte de moarte este să nu îi găsească pe cei din Corint într-o combinație de păcate, toate din zona relațiilor bolnave, categorie din care face parte și bîrfa: conflicte, invidie, dezbinare, mîndrie, tulburare.

Efeseni 4:31 așează clevetirea în aceeași constelație a patologiei relațiilor: Orice amărăciune, orice iuțime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Iar Coloseni 3:8 completează înlănțuirea: Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v-ar putea ieși din gură.

Nu putem imagina creștinism biblic, trinitar, în afara relațiilor. Dacă este așa, atunci principalul mecanism de dezintegrare a comunității eclesiale este producerea unei patologii relaționale. Minciuna și bîrfa pot face această sarcină extrem de ușoară.

Ce trebuie să facă creștinul? De ce trebuie să nu facem aceste lucruri?

Citește articolul mai departe AICI pe Edictum Dei