„Ai citit literatura rusă?” – sau “Ai citit clasicii ruși?”

Nu știu de ce întrebarea asta a avut mereu ceva greu în ea, ca și cum undeva pe cer ar apărea chipurile bărboase sau mustăcioase ale unor dumnezei care cunosc atât de multe lucruri despre spiritul uman încât ești un vierme nedemn de milă dacă nu ai intrat în contact cu scrierile lor. Românii vorbesc despre ei cu un respect și o teamă specifică lingăilor… ca și cum doar simplul fapt că au folosit litere chirilice îi face intangibili.

În școala americană de creative-writing există o regulă simplă pe care Pasternak (și rușii în general) o încalcă: personajele să fie ușor de urmărit. De exemplu, la Steinbeck Tom Joad rămâne Tom Joad de-a lungul întregii povești, și i se mai poate spune Tom, Tommy sau Tomitza dacă nu există nimeni cu un nume asemănător. La ruși, Antonina Alexandrovna Gromenko este câteodata Antonina, alterori Tonia, alteori Gromenk...