Sînt multe încercări și întristări în munca de capelan la Hospice. Miercurea dimineața la capelă aflu de obicei ce pacienți noi avem și văd uneori pînă la alte trei nume pe tabla pe care apar decesele. Aflu, de asemenea, că lista de așteptare este tot mai lungă și că avem pacienți noi. Din ce în ce mai tineri! Toată această povară apasă greu asupra fiecăruia dintre noi.

Dar avem și bucurii! Din cînd în cînd, cum s-a întîmplat luna trecută, o pacientă, doamna C., o femeie extrem de inteligentă, foarte prezentă în discuții în ciuda suferinței ei, s-a hotărît să Îl urmeze pe Cristos. Mi-a spus că nu este supărată pe Dumnezeu pentru boala cumplită și este gata să treacă pragul veșniciei. Apoi, în urma unei discuții unice, a cerut botezul, care a fost administrat de colegii mei, pastori penti...